Este adevarat, parlamentarii romani nu apara interesul celor care i-au ales. Este vorba de parlamentarii puterii pentru ca, din pacate, nu exista opozitie la ora asta. Toata lumea apara interesele liderului si interesele de grup. Sunt convins ca, cel putin cativa dintre ei, mai ales cei proaspat alesi, merg in parlamentul Romaniei cu intentii bune. Sunt convins ca, inainte de a fi alesi, au aceeasi parere proasta despre parlamentari pe care o au si prietenii lor si colegii lor de munca si rudele lor. Pe drumul spre Camera Deputatilor sau spre Senat mai au bunul simt din cei sapte ani de acasa dar, nu stiu cum, dupa o perioada scurta de activitate parlamentara, si acest putin bun simt incepe sa se dilueze.
Acelasi lucru se intampla si cu proaspetii ministri. Pleaca spre Bucuresti convinsi ca pot schimba ceva, poate la Transporturi, poate la Educatie, sunt convinsi ca au competenta si buna credinta, nu ca cei dinaintea lor. Sunt aproape siguri ca pot schimba mentalitati. La fel ca cei din Parlament, dupa ceva timp devin stersi si fara nici o idee. Mai rau, dupa inca o perioada, ideile si gandurile lor sunt aceleasi cu cele ale liderului politic, ale sefului partidului de la guvernare.
O poveste veche spune ca Dumnezeu sau Allah sau orice alt zeu din vremurile alea a trimis unui ales de pe pamant un vis cumplit: intr-o anume zi toata apa de pe Pamant avea sa sece. Dupa un scurt timp avea sa fie inlocuita cu o apa noua, limpede si gustoasa, care avea sa ii innebuneasca pe toti cei care vor bea din ea. Omul nostru, alesul, a fost singurul care a crezut in acest vis. A adunat cata apa a putut, a pus-o la adapost si a asteptat. Cand a sosit ceasul, apele au secat, pamantul s-a uscat in totalitate; a urmat la scurt timp o ploaie nemaintalnita care a reusit sa umple raurile si fantanile. Cand a iesit printre semenii sai, alesul a vazut ca toti se miscau si se purtau cu totul altfel decat inainte si, mai rau, toti gandeau altfel decat inainte. Si-a adus aminte de vis si a incercat sa ii convinga pe cativa sa bea din apa pe care o stransese el, dar a fost luat drept nebun. Nimeni nu il intelegea. S-a intors acasa si a continuat sa bea apa cea buna, pusa deoparte cu ceva timp in urma. Dupa ceva timp, apasat de singuratate si de faptul ca nu era ca ceilalti si ca nu era acceptat de ceilalti, a hotarat sa bea din apa cea noua si sa se intoarca printre semeni. A uitat pe loc unde pusese apa veche, iar ceilalti au inceput sa se uite la el ca la un nebun care, printr-un miracol, isi revenise.
Este inca o poveste veche si actuala in acelasi timp. La fel ca alesul din poveste, alesul din parlament se simte singur. Ca sa fie acceptat trebuie sa devina ca toti ceilalti, sa innebuneasca si sa gandeasca nu cu mintea lui, ci cu mintea celorlalti, cu mintea liderului.
