HOTII SI PROSTII

Stirea zilei este ca actualul consilier al premierului si fostul primar al Slatinei, Darius Valcov, a fost condamnat la opt ani de inchisoare cu executare.

Pentru infracțiunea de trafic de influență, Darius Vâlcov a primit 4 ani de închisoare. Pentru infracțiunea de spălare de bani, fostul primar a primit 6 ani, iar pentru operaţiuni financiare sau acte de comerţ incompatibile cu funcţiile ocupate, încă 2 ani. Pentru a intregi tabloul trebuie amintit ca Darius Valcov a ocupat si fotoliul de ministru al finantelor si ca este creierul din spatele revolutiei fiscale initiate de PSD dupa castigarea alegerilor din 2016.

„Sunt încă șocat și am spus-o tuturor. Sunt șocat în momentul acesta pentru că nu îmi vine să cred. Știm foarte bine și de la Darius Vâlcov și de la avocați că în speța aceasta nu se putea ajunge la o asemenea decizie sub nicio formă. În Europa, când iei 8 ani de zile, înseamnă că ai atacat o bancă cu mitraliera în mână cu grup organizat și ai făcut victime”, a declarat Codrin Ștefănescu la Digi24.

Sigur, mi-as dori ca acest domn sa ramana socat si sper sa fie cat mai multi din jurul sau. Noi ceilalti, nesocatii, ne asteptam si speram la acest verdict. Este o vorba americana care spune ca de moarte si de fisc nu scapa nimeni. Imi doresc sa apara o noua vorba celebra, de data aceasta o vorba romaneasca, ce ar trebui sa sune cam asa: de moarte, de fisc si de justitie nu scapa nimeni.

Deja suntem celebri in Europa pentru numarul de condamnari din randul oamenilor politici. Am citit o declaratie a premierului bulgar care zugraveste in mod onest realitatea in politica romaneasca: “Tocmai ajungem la o intelegere, iar ei cateva luni mai tarziu ajung la arest, unul cate unul, unul cate unul”. Este vorba de intelegeri la nivel guvernamental cu reprezentantii Romaniei.

Pentru a indulci putin suferinta de a fi romani, voi aminti de o poveste evreiasca, din care putem trage concluzia ca toti au prostii lor.

Un evreu sarac din Polonia, Silberman, a strans toata viata bani pentru a-si indeplini visul de a vizita Parisul. In prima zi l-a intalinit pe un fost prieten din copilarie, ajuns foarte bogat, Benjamin. Acesta l-a mutat pe Silberman din hotelul modest in care era cazat si l-a invitat la el acasa, unde i-a dat cea mai frumoasa camera. Urmatoarele zile l-a dus la toate punctele de atractie turistica din Paris, la cele mai celebre spectacole si la cele mai cunoscute restaurante. L-a plimbat pe prietenul din copilarie prin toata Franta, timp de o luna.

Soarta face ca in urmatorul an, Benjamin sa faca o calatorie de afaceri in Polonia natala. Silbermann a fost instiintat de prietenul lui din timp, asa ca l-a asteptat la gara. L-a cazat in casa lui modesta, a impartit cu vechiul prieten mancarea familiei, chiar au iesit si la un restaurant din cartier. Dupa o saptamana de sedere la Benjamin, Silberman a fost nevoit sa se intoarca in Franta. In drum spre gara, inainte cu doua ore sa vina trenul, Silberman i-a cerut vechiului sau prieten suma de 70 de dolari pentru ca a petrecut cu el 7 zile. Benjamin prima data a crezut ca este o gluma, apoi a fost mirat si, in ultima instanta s-a simtit jignit. La final, a refuzat sa plateasca suma solicitata de Silberman. Dar Silberman nu voia sa cedeze, era convins ca cei 70 de dolari i se cuveneau. Cum discutia parea fara iesire, Silberman ii spuse prietenului sau din copilarie ca ar fi bine sa fie de acord amandoi cu urmatoarea idee: sa mearga amandoi la rabin, acesta urmand sa imparta dreptatea. Cum mai era suficient timp pana la sosirea trenului, amandoi au fost de acord sa il viziteze pe rabin.

Rabinul i-a ascultat pe amandoi si, cu autoritatea varstei si a pozitiei, a ajuns la concluzia ca Benjamin ii datora lui Silberman 70 de dolari. Foarte suparat si foarte nedreptatit, in sinea sa, Benjamin ii inmana vechiului prieten suma solicitata si se indrepta catre gara. Plin de amaraciune s-a asezat pe locul rezervat si statea singur cu gandurile sale. Deodata a auzit afara vocea lui Silberman. A deschis fereastra si l-a vazut pe acesta in dreptul sau fluturiand cei 70 de dolari.

– Tine-i, sunt ai tai, ti-i dau inapoi.

Benjamin nu intelegea ce se intampla, mai ales ca Silberman era din ce in ce mai staruitor in a-i inapoia banii.

– Ce rost are toata povestea asta? De ce mi-ai cerut 70 de dolari daca acum alergi si insisti sa mi-i inapoiezi?

– Uite, cat am stat la Paris m-ai gazduit, m-ai plimbat prin tot Parisul, prin toata Franta, mi-ai aratat cele mai frumoase lucruri, asa ca eu m-am gandit: ce i-as putea eu arata aici la noi?

Asa ca m-am gandit: singurul lucru pe care i-l pot arata este ce rabin tampit avem.

Gandindu-ma la aceste lucruri mi-a venit ideea, pe care o transmit si celor din ministerul turismului, de a organiza turism la nivel mare cu tema: “Romania – tara hotilor” sau “Romania – tara prostilor”. Daca stai undeva la mijloc si te uiti in sus se vede tara hotilor. Daca te uiti in jos se vede tara prostilor. Depinde de unde vezi lucrurile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *