2 CAI FRUMOSI

Nu voiam sa scriu nici macar un cavant despre coronavirus , nici acum nu vreau, insa toate ideile, vrand, nevrand, converg catre el, ca la o origine al oricarui subiect care imi vine in minte. Ma gandesc si acum la vremuri traite de mine si de toti prietenii mei din copilarie, vremuri in care nu aveam net, nu aveam cablu TV, nu aveam jocuri pe Wii, PSP sau Xbox, in schimb aveam jocuri in fata blocului, jocuri in spatele blocului, jocuri pe stadion sau la bazin, in paduricea de la capatul cartierului, jocuri in blocurile care se construiau in apropiere si alte jocuri care ne trezesc si acum amintitri fizice, jocuri solicitante: capra noua, lapte gros, somatea, frunza, noua pietre si, ultimul dar nu cel din urma, ascunsa sau, cum zic copiii de acum, vatia. Exact asa, intr-un cuvant. Daca se intampla atunci sa avem de-a face cu vreun virus sigur era distrus de catre hoardele de luptatori copii, inarmati cu prastii cu scoabe sau cu tuberman si cornete facute din jumatate de pagina de caiet de 48 de file. Nu rezista nici o boala din lume mai mult de cateva zile la nici unul dintre noi. Apropo, dupa multi ani am aflat ca tubermanul este de fapt un tub bergman, dupa inventatorul cu acelasi nume.

Si acum a venit izolarea. Timpul parca sta in loc. S-a intrerupt campionatul de fotbal de la noi si din mai toata Europa si am vazut pe Digi Sport cum meciul dintre Craiova si Botosani din ultima etapa a fost jucat pe Play Station, in direct. Am avut atat de mari emotii incat am schimbat programul, asa ca a doua zi m-am uitat pe stiri sportive dar nu am gasit rezultatul final, am aflat in schimb alte vesti din lumea sportului: turneul final al campionatului european 2020, cum spunea Dancila, se amana pentru 2021. Toate Europa este trista, numai in Romania este veselie, conform unei vorbe celebre din timpul facultatii: orice examen amanat nu e picat. Asa si la noi: stadioanele vor fi gata la termen, adica in 2021, metroul de la Otopeni la Gara de Nord va fi si el finalizat conform programului, adica cu doua luni dupa terminarea meciurior si, daca tot se amana meciurile, se amana si termenul final al executiei. Astea sunt singurele avantaje ale aparitiei coronavirusului.

Eu cred ca situatia actuala va mai dura. Dupa ce va disparea si ultimul focar din lume sigur se va trezi un roman uitat prin Europa care va veni acasa, ultimul infecat, cu avionul, si o vom lua de la capat. Deja avem un exemplu aparut zilele astea, asa ca la noi nu merge cu combtarea, trebuie sa gasim solutii sa treaca timpul asta care sta in loc mai repede. Ce e de facut? Italienii canta, spaniolii canta, noi cred ca ne vom apuca, in sfarsit, de citit. Chiar sper ca se va intampla asta. Si peste catava luni, cand virusul va deveni amintire, undeva in Spania doua romance vor sta de vorba in timp ce vor culege capsuni: auzi, fata, ti-a placut “Un veac de singuratate” a lui Marquez? Mi-a placut, fata, chiar daca nu ma dau in vant dupa columbieni. Si acum cred ca realismul fantastic in literatura a aparut mai mult din greseala sau din joaca.

Mi-a placut un banc pe aceeasi tema. Mama ii spune fiului adolescent: de fotbal te-ai lasat, in cluburi nu mai mergi, manelele nu-ti mai plac. Daca iei si bacalauratul, o sa ne rada toti vecinii. Asa se va intampla si cu diaspora noastra: o sa rada toti cand, in Italia, pestele o va intreba pe tanara angajata adusa de curand la munca: Mirabelo, ai citit cartea care ti-am recomandat-o, “Cel mai iubit dintre pamntenteni”? Mi-a placut Giovanni, dar a fost cam trista pentru mine, cred ca ma intorc la inceputuri, la Sandra Brown. Oricum iti multumesc.

Acum avem marea sansa sa reinviem obiceiuri uitate: ar putea sa reapara impletitul de fulare si de manusi cu un singur deget, al ciorapilor de lana si a vestitelor burlane purtate de fetele de la finalul comunismului. La fel, daca China a devenit numarul 1 la export de tehnologie, noi am putea deveni cei mai mari exportatori de milieuri din macrameu. Daca vom reusi sa reinviem si industria pestilor de televizor, sigur vom avea in viitorul apropiat un boom economic. E ceva de munca, cercetatorii romani din domeniu vor trebui sa faca pestii tot albastri, dar lungi si ingusti, pentru ca si televizoarele au alta forma acum.

Cam asa ar putea arata viitorul, dar ce facem cu prezentul?

Se inchid carciumile, asa ca se vor auzi plansetele celor Doi cai frumosi in toate bodegile de cartier. Adevaratii profesionisti, cei care incepeau ziua cu o vodca mica, se vor simti abandonati de aceasta societate care nu ii intelege. Insa ei vor gasi solutii: fiecare se va descurca, pe la prieteni si pe la rude se va gasi o tuica de casa utata intr-un beci sau intr-o debara.Tot prezentul vine cu inca un scenariu: Doamne fereste sa se inchida salile de pacanele. Ce ne vom face cu iubitorii de senzatii tari? Unde vor reusi ei sa joace cateva maini pe mare-mica sau pe rosu-negru? E un raspuns tare greu de gasit. O alta drama pe care o pregateste prezentul este posibilitatea de a se inchide salile de pariuri. Arafat ridica din umeri cand e rugat sa gaseasca solutii la aceasta problema, cercetatorii britanici sunt si ei ocupati cu problemele de la ei, asa ca pentru pariorii carora le place foarte mult sa parieze, pentru ca nu poate exista dependenta, dupa cum chiar ei spun, nu vad solutii. Ei si pacanitorii traiesc adevaratele drame ale prezentului. Pentru ei timpul chiar ca va sta in loc.

Cat despre incetinirea economiei sau caderea ei, nu am mari frici. Am vazut copii de doi ani care schiau mai bine decat mergeau in picioare, fara nici o urma de frica. Si am inteles ca nu au frica pentru ca ei cad de la inaltime foarte mica, aproape ca nu cad. Asa e si cu economia noastra. De multi ani e la pamant, asa ca nu are cum sa se prabuseasca, poate doar sa se lase usor pe vine si gata, atinge imediat nivelul zero.

Sursa foto: nitelashop.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *