Cand eram copil spre adolescent mi s-a spus, pentru o scurta perioada de timp, perioada cuprinsa normal intre t0 si t1, mi s-a spus Hasdeu, si nu pentru ca aratam, nici macar accidental, cine stie ce talente dramaturgice, ci pentru ca ma intalneam cu o fata, copila spre adolescenta la fel ca mine, care locuia pe strada Hasdeu. Abia dupa multi ani si multe cicluri de alegeri mi-am descoperit pseudotalentul dramaturgic,  care ma duce chiar spre tragic si in final as recunoaste ca ma abandoneaza in tragicomic.

Actul I, scena 1

In partea centrala a scenei este urna. In partea dreapta a scenei se afla alegatorii, cam 15 de procente dintre ei. In partea stanga a scenei se alfa ceilalti alegatori, tot cam 15 la suta, mai pretiosi, multi dintre ei de AUR, cum li se spune. Multi si curajosi si incompetenti si semianalfabeti si sustinatori ai familiei traditionale si ai bisericii si ai unei uniri niciodata infaptuibila si persuasivi cu cei fara carte si hotarati si fara nici un orizont politic, dar determinati sau determanati, adica manati de ceva sau de cineva, nici eu nu stiu si nici nu vor sti de cine, totusi vrednici. In partea dreapta a scenei  vedem oameni inteligenti, culti, morali, cu simt civic, dar lenesi, fara orizont si fara convingeri transmisibile. In public ceilalti cam 70 la suta, care tin cu cei din partea dreapta a scenei sau cu cei din partea stanga a scenei, dar carora le este foarte lene sau lehamite sa se ridice de pe scaun, scaunul lor, si sa mearga in partea dreapta sau in partea stanga a scenei. Dupa orice gest care mimeaza o ducere spre urna din mijlocul scenei urmeaza aplauze frenetice, pentru ca asta insemna sustinere si asta inseamna democratie.

…

Actul 4, ultima scena

Actorii se prezinta in fata spectatorilor, se pleaca in semn de multumire si aplauda simbolic, cum fac toti actorii. Spectatorii aplauda nesimbolic finalul piesei. Actorii din stanga scenei de spectacol nu inteleg mai nimic, dar simt ca au inteles ceva si pleaca increzatori spre sediul de partid. Cei din dreapta scenei inteleg ceva, dar putin, mult prea putin, se prefac ca au inteles tot, se prefac multumiti si se duc spre sediile partidelor, ca ei au mai multe, urmand sa se intalneasca in urmatoarele zile ei cu ei pentru a-si putea explica cele intamplate pe scena. Urmeaza sa vina si cativa actori din diaspora, cei care au mai jucat scene asemenea, care nu au inteles nici ei mare lucru, dar carora li se va explica la fata locului, la sediile diferitelor partide, in stil balcanic pe partea dreapta, in stil bolsevic pe partea stanga, ceea ce va urma sa se intample in urmatorii patru ani.  Adica o alta scena care se desfasoara in aceeasi piesa de teatru, care nu se mai termina de 30 de ani. Doar regizorii sunt multumiti.