Am fost acum cateva luni in Grecia, in judetul Thasos mai exact, cum merg de cativa ani, la aceeasi pensiune, in aceeasi camera, mancand acelasi gyros de la aceeasi gyroserie, fumand acelasi Assos de la aceeasi tutungerie. Am mancat miel la Theologos, am inotat in piscina naturala la Gyola, am ajuns la Marble Beach si am sarit de pe stanci la Aliki. Am luat 5 litri de ulei de masline care ne va tine pana la anul, ca nu e normal sa faci atat drum si sa vii fara ulei, am baut o bere Mythos care nu imi spune nimic si cam ala a fost concediul. Intr-o seara sotia m-a rugat sa merg a doua zi la un mic magazin de suveniruri de la care cumparase doi magneti, doua statui cu Artemis si Appolo si un servet de bucatarie si sa o intreb pe vanzatoare daca am castigat ceva la tombola pe care o organizase. Daca numarul era castigator primeam un borcan cu miere de albine. A, trebuia sa ii spun neaparat ca am numarul 68. Nu m-am dus si stiu si de ce nu m-am dus.

Eram in clasa a III-a, mai exact in a III-a H la scoala din cartier, impreuna cu cei 41 de colegi, pentru ca atunci toate clasele aveau un numar standard de elevi, ati ghicit, 42. Era o scoala foarte mare, in care se facea carte in trei schimburi, astfel ca facand o aritmetica de clasa a III-a H, putem trage concluzia ca eram aproape 2700 de scolari. Intr-o dimineata tovarasa invatatoare ne anunta ca la sfarsitul saptamanii, adica sambata dupa 12.00, va avea loc o tombola, si de aceea ne roaga sa venim a doua zi cu un obiect de acasa cu care sa participam. Nu stiam ce inseamna tombola si am cautat in ochii colegilor o scanteie care sa imi spuna ca macar unul stie, dar am vazut doar ceata si intuneric. Mi-a explicat maica-mea dupa ce a venit de la serviciu ce e aia si am adormit cu respectul de sine foarte putin imbunatatit.

In timpurile alea maica-mea cumpara la fiecare lichidare o carte, pentru ca ii placea sa citeasca, si la fiecare avans cumpara un bibelou, pentru ca cred ca ala era trendul sau ca ii placeau bibelourile mai mult decat imi placeau mie, pentru ca mie nu imi placeau deloc. O data pe saptamana sau cel mult la doua saptamani era zi de curatenie, zi in care trebuia sa dau cu aspiratorul, sa asez apoi franjurile de la covorul din sufragerie si, la final, sa sterg bibelourile de praf, o munca pentru care pierdeam cel mai mult timp din timpul meu de joaca. Aveam balerina, aveam pescarul, aveam setul de la mare la mic de elefanti sau de la mic la mare de elefantei, aveam o veverita si imi aduc aminte ca aveam si un bibelou cu un lup, bibelou care ma enerva cel mai mult pentru ca era prost turnat, neslefuit sau nelacuit, care ma chinuia cel mai tare la sters, mai ales ca pe laba piciorului dreapta spate avea un defect de turnare de care mi se agata de fiecare data carpa de tifon pe care o foloseam. Acum imi dau seama ca eram mai norocos decat unii dintre vecinii mei, pentru cu maica-mea nu a cochetat niciodata cu frumosul peste de sticla de pe televizorul cu carcasa de lemn. Dupa o gandire atenta si o analiza succinta maica-mea se hotaraste ca cel mai potrivit obiect pentru tombola este bibeloul lup. Nu am comentat pentru ca inca nu eram sigur daca am inteles cum e treaba cu tombula si exact cu lupul maro am plecat la scoala, frumos impachetat in hartie tot maro, multa hartie, ca sa nu il sparg in cele cinci minute cat dura drumul pana la scoala

La sfarsitul orelor am dus obiectul in sala de atelier, pentru ca acolo se strangeau toate cele participante la tombola, insa in fiecare pauza am rasfoit o carte adusa de un coleg, scrisa de un rus si tradusa in romana, carte despre realizarile sovietice in domeniul spatial. L-am vazut acolo pe Gagarin, pe Laica, am vazut imagini cu Sputnik, am citit pentru prima oara despre sistemul solar, despre sateliti naturali, asa ca acea carte mi s-a infipt undeva printre ganduri si mi-a incoltit ideea ca as putea sa o castig la sfarsit de saptamana, la marea tombola. Nu stiam nimic de teoria probabilitatilor, dar mintea mea de 10 ani imi spunea ca am sanse sa plec cu ea acasa.

Pentru cei care au deschis calculatoarele dupa 1989 trebuie spus ca se faceau ore si sambata, de la 8 la 12, si mai trebuie spus ca la ora 13 era singura emisiune de desene animate, in care puteam vedea 20 de minute legate cu Tom si Jerry.

Am uitat si de Gala desenului animat si de orice altceva la sfarsitul orelor de sambata, atunci cand ne-am incolonat in curtea scolii pentru a participa la tombola. Nu eram clasa langa clasa, ci eram detasament langa detasament, pentru ca asa erau organizati pionierii de atunci. Detasamentul clasei a III-a H s-a nimerit sa fie undeva mai la margine, eu s-a nimerit sa fiu mai mic de inaltime, asa ca oricat de pe varfuri am stat, nu am vazut daca s-a livrat cartea sau nu s-a livrat cartea. In cap ii aveam pe Gagarin si pe Laica. Imi vine randul, ma duc la mesele scoase in curtea scolii si cand mi se inmaneaza obiectul castigat la tombola nu imi vine sa cred. Cam ce sanse existau, cam ce probabilitate au calculat zeii tombolelor, ca sa mi se intample tocmai mie una ca asta…

Am luat bibeloul in mana si am dat usor cu buricul degetului pe laba dreapta spate ca sa ma asigur ca lupul e chiar cel adus de mine. Mi s-a agatat putin degetul de mica bavura si atunci am avut certitudinea. Am dus bibeloul acasa, l-am sters putin de praf si l-am asezat exact la locul lui. Cartea, plina de praf, nu stiu unde a ajuns, dar si acum e in mintea mea.

Cat despre tombole, sa nu aud de ele.