A fost urat afara si imi pare tare rau pentru turistii romani care au venit la mare dupa un an de pus ban pe ban si de strans cureaua si nu au parte de vreme buna. Vorbeam acum cateva zile cu niste prieteni si ei spuneau ca nu isi aduc aminte sa mai fi fost o vara atat de capricioasa ca asta. Mai mult, se sustinea ca pe vremea cand eram noi copii si adolescenti nu prea ploua vara la malul marii. Am fost de acord cu majoritatea insa, dupa ceva timp de gandire, mi-am adus aminte ca si in timpul copilariei si adolescentei mele au existat veri ploioase si mi-am amintit chiar si detalii. O poveste despre zile ploioase de vara urmeaza sa insir in randurile ce urmeaza.

Luasem treapta a II-a cu brio si ma astepta o vacanta fara interdictii, adica nu trebuia sa le spun parintilor unde plec si de ce si cand ma intorc si de ce. Partea financiara era la fel ca in orice alta vara. Adica plecam la plaja dimineata si veneam seara fara sa cheltuim nici un ban. Aveam o gasca la bloc de 4, 5 baieti si ne petreceam majoritatea timpului impreuna. Un vecin cu un an mai mic decat mine trebuia sa treaca clasa a X-a, dar nu a trecut pentru ca ramasese corigent pe vara la fizica. Nu stiu unde citise el, prin ce almanahe, vorba lui Vanghelie, ca si Einstein ramasese corigent la fizica in gimnaziu si uite ce bine a ajuns. Era singurul gand care il facea sa se simta bine in pielea lui si sa-si traiasca vacanta.

Pe la sfarsitul lui august avea programata corigenta si lucram deja la scenarii: cum sa mergem pe la geamurile liceului, sa ne arunce un biletel cu subiectele, noi astia mai mari sa rezolvam problemele, unul dintre noi sa intre in sala si sa ii spuna profesoarei ca e chemata la cancelarie, altul dintre noi sa ii dea subiectele rezolvate pe care urma sa le transcrie foarte repede, sa predea lucrarea si sa ne bucuram ca uite, si el a trecut clasa. Am ajuns la concluzia ca e riscant si ca puteam sa il lasam chiar noi repetent daca se afla, poate chiar sa fie exmatriculat, asa ca am hotarat ca trebuie sa gasim o solutie doar pentru a-l scoate din casa intr-o luni dimineata la 7.00 pentru ca la 8.00 incepea examenul de corigenta, in rest sa se descurce el, Dumnezeu cu mila, pentru ca despre invatat la fizica in perioada verii nu putea fi vorba.

Duminica seara am pus la punct detaliile: ne luam salteaua de plaja intr-o geanta, labele de inot si vizorul in maini, un prosop pe gat si ne prezentam la usa apartamentului sa il invitam la plaja pe prietenul nostru. Se putea ceva mai simplu? Bineinteles ca nu. La 6.45 ne-am trezit, ne-am echipat si ne-am intalnit la corigent in fata usii. Am sunat, a deschis mama inculpatului, buna dimineata, il lasati pe cutarica la plaja cu noi, pentru ca vrem sa ajungem mai devreme sa jucam un rugby pe plaja pe la 8, toate vorbele la noi. S-a trezit si al nostru si s-a prefacut surprins ca am venit asa devreme, el facuse sport si facea si atunci, i-am spus ca trebuia sa vina cu noi pentru ca aveam meci intr-o ora, meci pe care l-am organizat noi, ceilalti, dupa ce el intrase in casa mai devreme cu o seara inainte. Maica-sa a fost putin surprinsa de ora la care am deranjat-o, dar a fost de acord, noi ne-am dat coate, mama ce destepti suntem, dar a venit intrebarea care ne-a blocat: baieti, voi vedeti cat de tare ploua afara? Bineinteles ca nu vazuse nici unul dintre noi, pentru ca am facut totul pe mod automat, fara sa observam detaliile meteorologice. Cand ne-am uitat pe geam am vazut ca turna cu galeata dar, pentru ca nu existau telefoane mobile, am sustinut ca nu mai puteam anunta echipa adversa si ca rugbystii au onoare si daca nu ne prezentam la ora stabilita pierdem meciul si asa mai departe. Mama corigentului a zis ca suntem nebuni, ca nu suntem sanatosi la cap daca plecam pe vremea aia, si-a facut o cruce de mama si l-a lasat pe al nostru sa vina pe plaja cu noi, pentru a sustine meciul.

In urmatoarele 30 de secunde de la iesirea din scara blocului eram uzi pana la piele, pana la statia de troleu nu se schimbase nimic. Oamenii din statie, cei care mergeau spre serviciu se uitau la noi ca la niste caraghiosi pentru ca am plecat, conform planului si cu labele de inot dupa noi, dar mergeam spre centrul orasului, nu spre plaja, pentru ca acolo aveam noi de sustinut examenul de corigenta. Am ajuns la liceu, ne-am pus salteaua pe scara profesorilor, am asteptat mai mult de 2 ore in ploaie pentru ca in zona nu era nici o carciuma sau bar, cum sunt acum si, chiar daca existau, eram foarte dezbracati din punct de vedere financiar. Dupa examen a venit al nostru si ne-a spus ca a fost partizan, adica nu au scos nimic de la el, dar credea ca a avut noroc pentru ca profa e mama de copil si a fost miloasa si l-a trecut, nu inainte ca el sa-i promita ca anul viitor va lua materia mult mai in serios.

Am plecat bucurosi, cu un absolvent de clasa a IX-a printre noi si ridicolul a continuat. Pe aceeasi ploaie torentiala, cu prosoapele la gat, am luat troleibuzul si inca un autobuz si am ajuns pe plaja in Mamaia. Am descoperit fara surprindere ca eram doar noi, parca ne cumparasera ai nostri plaja privata, plaja pe care ne-am asezat prosoapele pe nisipul imbibat cu apa si unde am facut poate ultima baie in mare pe cea mai rea ploaie pe care am vazut-o pana anul acesta.

Pentru turistii despre care spuneam ca imi pare rau pentru vremea pe care au prins-o, nu e rau sa incerce o baie in mare pe ploaie, lucru pe care l-am facut eu cu prietenii din copilarie acum multi ani si pe care l-am facut cu fie-mea, cu inca doi prieteni si cu copiii lor, acum o saptamana. Peste alti ani cand vom mai avea o vara capricioasa ca asta vor avea si vom avea ce sa ne amintim.

Concediu placut!