Mi-am adus deunazi aminte un banc foarte bun aparut acum cativa ani pe piata. Se zice ca un roman plecat de mult timp in SUA isi aduce aminte de tara natala, de plaiurile copilariei si, odata cu libertartea castigata la revolutie, isi face si el aparitia in satul natal. Ii strange pe toti locuitorii la batranul camin cultural si le aduce la cunostinta ceva de genul: nu mi-am uitat radacinile, educatia primita la scoala din satul asta, prima impartasanie la biserica din satul asta, faptul ca sunt un om vrednic, lucru invatat in satul asta etc. In toti acesti ani de pribegie am strans cateva milioane bune de dolari si, pentru a arata ca cred in cele spuse mai devreme, aveti de la mine o renta viagera de 1000 de dolari anual.

Bineinteles ca tot satul a sarbatorit dupa aceea si a asteptat cu nerabdare sfarsitul anului, final de an care s-a dovedit plin de surprize, fiecare locuitor avand in cont mai mult cu 1000 dolari americani.

Anii au trecut, americanul nostru se tinea de promisiune an de an pana cand, prin 2000, isi face aparitia in sat, convoaca pe toata lumea la acelasi camin cultural din 1990, si ii anunta ca afacerile nu merg foarte bine, e o oarecare criza in America, de aceea renta viagera va scadea la 700 de dolari pe an.

Bineninteles ca lumea a fost putin trista, dar nu suparata, cei batrani au inteles situatia, cei tineri au zis ca mai bine ceva decat nimic, anii au trecut, americanul s-a tinut de cuvant pana la criza din 2008 cand a venit din nou in Romania.

A invitat tot satul la acelasi camin cultural (in sat se renovase pe fonduri europene doar cladirea primariei) si i-a anuntat pe consateni ca de data asta criza se instaurase si in America. De asemenea, a spus ca i-au crescut copiii mari si din cauza asta au crescut si cheltuielile, mai ales cu educatia, fata cea mare urmand sa mearga la o facultate particulara foarte scumpa. Urma sa le taie din renta inca 300 dolari pentru a-si putea tine fata la facultate. Batranii au inteles, insa un tanar l-a intrerupt pe american cu urmatoarele: inteleg sa iti dai fata la facultate, dar pe banii nostri?

La stiri am vazut acum cateva zile cum cateva sute de locuitori dintr-un sat din Botosani s-au revoltat impotriva primariei ca nu mai primesc ajutoarele sociale daca nu fac munca in folosul comunitatii. Din imagini se vedea ca mai toti dintre ei erau mai sanatosi decat tata. Unul a spus ca nu poate fi in mai multe locuri, ca el mai lucreaza cu ziua, mai ajuta prin curte si are alte activitati care il impiedica sa efectueze cele 16 ore de munca pe luna.

Altul a spus ca el nu poate sa faca munca in folosul comunitatii, adica toaletare de pomi, varuit borduri, facut curat pe margine drumului sau orice altceva ii cerea primaria pentru ca, pur si simplu, ii este rusine.

Primarul a venit cu argumentul ca scoala din sat sta sa cada pe copii, ca s-ar putea renova macar o parte a scolii cu banii nemeritati de puturosi, cand unul dintre sateni, cred ca era capul rascoalei, a pus aceeasi intrebare: cum sa renovezi scoala pe banii nostri?

Lucruri de felul asta se intampla, presupun, la fiecare primarie din Romania. Din pacate se intampla si altfel de lucruri, mult mai costisitoare. Exista nenumarate agentii guvernamentale, comisii si comitete, unde toti angajatii sunt platiti de la buget. Fiecare are impresia ca fara el nu se misca nimic in acea institutie, fiecare dintre ei se crede foarte important in acest angrenaj al sinecuristilor. Atunci cand iti doresti sa te angajezi in privat si vezi in conditiile de angajare ca, de exemplu, cunosterea unei limbi straine constituie avantaj, scrii cat mai repede ca stii acea limba straina. La stat e la fel, constituie avantaj de multe ori ca te numesti cum trebuie sau sa vii din partea cui trebuie. Ca stii sa faci ceva sau nu, ca ai expertiza necesara pentru a ocupa postul respectiv sau nu, conteaza mai putin. Lasa ca invata el, ca doar nu-i prost.

Intr-o tara bazata pe meritocratie cei mai multi dintre ei ar fi muritori de foame si, dupa un timp, cand ar deveni asistati sociali, ar putea pune aceeasi intrebare romaneasca: pe banii nostri?