FUNCTIA BIJECTIVA

Cred ca fiecare dintre noi s-a simtit de-a lungul sau de-a latul vietii, cel putin o data, ridicol. Eu pot sa spun ca asa am patit, de mai multe ori, macar numarate, nu nenumarate. In momentul in care iti dai seama de ridicolul situatiei nu prea mai poti face nimic si, daca s-ar putea, ai incerca sa intri in pamant de rusine sau sa devii invizibil sau, pur si simplu, sa o rupi la fuga. Nici asta nu se intampla si ramai, de obicei, cu amintirea neplacuta. Am si eu un punct de vedere pe care vreau sa il sustin putin. Orice situatie ridicola in care ajungem are o cauza: prostia. Si nu spun despre prostia care ar putea jigni pe cineva, spun ca ori am gandit prost cu o secunda inainte, ori nu am gandit deloc inainte de a ajunge in ridicol ori am gandit dar am gandit de pomana, pentru ca nu exista cunostintele necesare. Ma inchipui pe mine intr-o situatie ridicola, participand la o discutie intre chirugi. Oricat de mult as incerca sa gandesc, nu pot participa la discutie pentru ca nu am cunostintele necesare, adica sunt cam prost. In al doilea rand sunt prost si pentru ca trebuia sa ma gandesc ca nu am ce cauta in discutia asta, asa ca trebuia sa evit intalnirea. Daca esti prea prost nici nu iti dai seama cand esti ridicol. Daca esti destul de inteligent si-ti dai seama ca ai fost prost, incerci s-o dregi sau incerci sa inveti ceva din asa-zisa experienta.

Se spune ca e o intamplare reala dar si daca este doar un banc tot e ok. Cica l-a oprit un agent de circulatie pe un conducator auto care se numea Blaga Lucian. Facuse o gresela in trafic, asa ca a fost tras pe dreapta. Politistul, dupa ce a vazut buletinul soferului, i l-a inapoiat si i-a urat drum bun. Soferul, surprins de cele intamplate, il intreaba pe politist de ce il lasa sa plece fara amenda iar politistul ii spune: lasati domnule Blaga, ca mai citim si noi.

Plecand de la povestea de mai sus sau bancul de mai sus, ca nu stiu ce este, mi-am adus aminte de doua povesti, de fapt doua povestiri pe care le-a trait chiar povestitorul, doua situatii ridicole, dar la care am participat de pe partea favorabila.

Acum cateva luni m-a rugat un prieten sa il ajut cu transportul unei autoutilitare pana la km 130 pe autostrada spre Bucuresti, de la benzinaria respectiva urmand sa vina o masina de tractare si sa il duca pana in capitala. Am vorbit cu un alt prieten care are o firma de tractari auto si mi-a promis ca atunci cand va avea un transport plin spre Bucuresti ma va ajuta ca prieten sa il pot ajuta si eu pe Cristi ca prieten. Am primit telefon pe la 11 noaptea ca dimineata la 5.00 e plecarea. Ne-am intalnit la service, el cu o masina pe platforma de care urma sa tracteze si dubita pe care trebuia sa o conduc eu. Afara erau minus 5 grade celsius in cea mai calduroasa versiune, asa ca pana la Fetesti bateria s-a descarcat complet, astfel incat Lucian la masina de tractare avea lumini, iar eu la masina tractata nu aveam nimic, nici avarii, nici pozitii, nici stop pe frana. Am uitat sa spun, si nici un strop de caldura. Eram aproape intepenit de frig cand, dupa ce am trecut de statia de taxare in spatele meu si-a facut aparitia o masina de politie care, dupa ce m-a depasit si s-a lasat din nou depasita, m-a mai depasit o data si m-a tras pe dreapta. Lucian a vazut si el semnele si girofarul si m-a tractat dupa el pe banda de urgenta. Agentul mi-a cerut actele, le-am prezentat, m-a intrebat de ce nu am lumini, i-am explicat ca mai trebuie sa fac 50 km pana intr-o benzinarie si ca s-a descarcat bateria, ca sunt tractat si ca atat pot sa fac. Am o problema de cativa ani si nu stiu cum sa gasesc o solutie, asa ca merg la inspiratie. Cu doua ierni in urma am lasat permisul de conducere la o cabana, in timpul unei iesiri pe munte cu baietii de la Alpin Club Constanta si am uitat sa il iau la plecare. Incepusem sa ii explic asta agentului de circulatie, mi-a spus ca amenda este de catve sute de lei, m-am prefacut fosrte surprins si, cat timp discutam cu politistul, Lucian a coborat din masina pe care o conducea sa se dezmorteasca putin si sa fumeze o tigara. Politistul s-a enervat ca Lucian se apropia de noi si l-a poftit sa isi continue drumul ca nu are voie sa stea parcat pe banda de urgent si atunci, atat eu cat si Lucian, inginer cu simtul umorului si el, am inceput sa radem si sa ii aratam politistului cea mai mare bara de metal  pentru tractare pe care o vazuse pana atunci. Pai cum sa imi continui drumul daca eu il tractez pe el? Politistul si-a dat sema de faptul ca e intr-o situatie ridicola, adica a fost un baiat inteligent pentru ca, asa cum am spus mai sus, prostii nu-si dau seama cand sunt ridicoli, a uitat pe loc de amenda pe care urma sa mi-o dea din cauza lipsei permisului, s-a facut ca vorbeste la statie si a plecat, pentru ca de intrat in pamant de rusine nu putea, fara macar sa ne ureze drum bun. Si asta mi s-a parut ok, oricui i se poate intampla sa nu fie atent, adica a fost putin prost ca nu a fost atent, e omenesc.

Cum la fel de omeneasca a fost si urmatoare intamplare care mi s-a intamplat chiar ieri. A trebui sa ajung la un client de service sa ii iau masina pentru o reparatie, asa ca am plecat cu masina firmei, masina inscriptionata, cu masca la mine si cu adeverinta si cu declaratia. La fel ca si la precedenta intalnire cu politia, tot fara permis de conducere. Bine ca au cei de la cabana Curmatura un permis in plus. Mai jos de Casa de Cultura ma opreste un filtru de politie. Trag pe dreapta, politistul invarte mana astfel incat sa inteleg ca trebuie sa las geamul stanga fata jos, eu chiar inteleg gestul, deschid geamul si urmeaza urmatorul dialog.

-Buna ziua!

-Buna ziua!

-Sunteti in timpul programului?

-Da.

-Masina e pe firma?

-Da. S-a dat jumatate de metru mai in spate, a citit ce scria pe portiera si a continuat.

-Lucrati la service?

Da.

Functia?

Si aici, fara sa imi dau seama, imi iese porumbelul si raspund.

-Bijectiva.

Atat m-a dus mintea, la o functie bijectiva.  Zici ca aveam silabele bi, jec, ti si va undeva intre plamani si gura, tinute de mult timp si amestecate si cand am deschis gura asa au iesit: bi-jec-ti-va, fara nici un filtru prin creier, nimic.

De data asta politistul s-a dat un metru mai in spate si a spus:

-Imi pare rau, nu am inteles ce ati spus, ce lucrati?

-Inginer.

Am mai fost oprit in vremea pandemiei si pana nu am prezentat toate actele, regulamentar, nu am putut pleca. De data aceasta politistul mi-a urat drum bun si o zi placuta, fara sa mai aiba nevoie de nici un act. Asta inseamna sa fii ridicol din cauza lipsei cunostintelor, ca la discutia inchipuita intre mine si inca cativa chirurgi. V-am spus ca am fost de multe ori ridicol si stiu cum e, dar azi am aflat si cum e cand il vezi pe altul.

Acum nici nu stiu ce l-a socat pe agentul de politie, cuvantul „bijectiva” sau cuvantul „inginer”. Pentru mine si pentru toti prietenii mei ingineri, sper ca cel de-al doilea cuvant sa il fi impresionat pe politist.

Ce gand ridicol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *