INCEPE SCOALA

Azi e duminica, acea duminica dupa care putem spune ca “a plecat vacanta cu trenul spre Franta” adica, ce s-o mai dam dupa cires, reincepe anul scolar. Si cum incepe fiecare an scolar in Romania daca nu cu cateva sute de scoli – nu doar la sate – cu WC in curte, cu majoritatea scolilor fara aviz ISU, cu alte cateva sute de scoli in care ploua si in care nu exista surse de caldura – dar stim vorba celebra ca toamna nu-i ca iarna, cu acelasi “fond al clasei” cerut in special parintilor copiilor de clasa zero si de clasa a V-a, fond al clasei cu care se va zugravi clasa in care vor invata juniorii, cu cativa parinti bogati care se ofera sa faca o sponsorizare scolii, astfel asigurandu-i copilului ceva privilegii, cu cativa parinti saraci care se vor impotrivi acestui “fond al clasei’ si care se vor impotrivi nu pentru ca nu ar avea bani ci pentru ca au principii, cu cateva discutii intre parinti si cu cateva articole publicate pe facebook despre sistemul de invatamant din Finlanda sau din Japonia, cu bucuria florareselor si cu si mai mare bucurie al celor cu relatii la partid care vor participa, si anul asta, la programul cu cornul si cu laptele, cu scoli in care vor preda profesori necalificati sau profesori care au obtinut la examenul de titularizare sau definitivat note sub 5. Acelasi inceput de an scolar de dupa 1989, cu multe neajunsuri, cu saracie si cu din ce in ce mai multa degradare a scolilor pentru ca timpul lasa urme, mai ales daca, tot din cauza saraciei, sistemul de invatamant nu are bani nici macar pentru renovarea scolilor, de unde sa aiba pentru construirea unora noi? (In Constanta in ultimii 29 de ani s-au construit zeci de biserici si nici o scoala sau gradinita sau cresa).

O societate ca a noastra, intr-o perpetua tranzitie, cu nenumarate reforme ale invatamantului, poate sa se transorme intr-o societate moderna doar cu investitii in educatie, si nu doar cu mariri de salarii si cu bonuri de masa, trebuie investit aproape infinit, daca nu doua infinite – cum spuneam noi cand eram elevi – in programe, personal, baza materiala. Si chiar daca, prin absurd, am avea oameni competenti pentru a mai incerca o ultima reforma a invatamantului, intrebarea finala este: de unde bani? Raspunsul ar fi simplu: de la cei care intr-adevar au bani, nu conteaza daca sunt persoane fizice sau juridice – pe baza legala, chiar supervizata de minister, in baza unor programe – dar pentru ca societatea noastra nu este educata in acest sens nu putem creste calitatea educatiei (ce paradox!). Si toate astea doar din cauza lipsurilor financiare sau, ce s-o mai lungim, din cauza saraciei.

Si pentru ca mie imi plac povestile, voi scrie acum o poveste despre saracie si bogatie, despre saraci si bogati.

Sa spunem ca undeva prin Europa evului mediu, in timpul unei mari perioade de seceta, cei saraci incepusera sa moara de foame, impreuna cu familiile lor, impreuna cu animalele din curte si cu puii animalelor din curte. In acelasi timp familiile bogate nu simteau lipsurile pentru ca aveau hambarele pline, la ei nu se simtea seceta. Cativa reprezentanti ai oamenilor saraci s-au dus la cel mai intelept si cel mai invatat om din tinut, la preotul iezuit, si i-au zis: e pacat ca in tinutul nostru sa existe jumatate din populatie inlesnita si inca o jumatate care nu are ce pune pe masa. Nu poti face nimic? Nu ai putea sa ii convingi pe bogati sa imparta cu saracii si sa ii convingi si pe saraci sa accepte ajutorul celor bogati, sa incerci sa creezi o solidaritate, o cooperare intre cei bogati si cei cu lipsuri? Esti cel mai intelept din tinut, trebuie sa poti face ceva.

Preotul, dupa o noapte de rugaciune, a plecat timp de cateva saptamani prin tot tinutul pentru a-i convinge pe bogati sa ii ajute pe cei saraci si pentru a-i convinge pe cei saraci sa accepte ajutorul celor bogati.

Cand s-a intors, oamenii l-au inconjurat cu dragoste si cu speranta si l-au intrebat daca a reusit ceva in demersul sau. Raspunsul pe care l-a dat preotul a fost: doar pe jumatate. Cum adica doar pe jumatate, explica-ne, doar esti cel mai intelept din tot tinutul. Preotul le-a explicat: am reusit sa ii conving pe saraci sa accepte ajutorul bogatilor dar, din pacate, nu am reusit sa ii conving pe cei bogati sa imparta cu cei saraci.

Cam asa se intampla si cu sistemul nostru de invatamant. Are nevoie de investii pentru a iesi din saracie, stie lucrul acesta, e de acord ca trebuie reformat de la radacina, insa cei cu bani – si in Romania banii sunt la ministerul de finante – nu pot fi convinsi sa faca aceste investitii pe termen lung. E mai usor pentru ministere sa cheltuiasca pe termen scurt decat sa investeasca pe termen lung, nu au rabdare sa astepte rezultatele investitiei, le lipseste viziunea se le mai lipseste ceva: preotul iezuit. In locul lui si-a facut aparitia preotul ortodox, foarte convingator se pare. El a reusit sa convinga bogatii, si aici este vorba de ministerul de finante sa imparta cu saracii, si aici e vorba de biserica ortodoxa din Romania. (In Constanta in ultimii 29 de ani s-au construit zeci de biserici si nici o scoala sau gradinita sau cresa).

In tot acest timp cei de la ministerul educatiei isi cer scuze anticipat pentru greselile pe care le-au facut si nu ii doare nici in genunche.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *