AM FOST VARZA

In urma cu mai multi ani mergeam impreuna ca familia in Bulgaria, la ski sau la mare. Fiu-meu s-a facut mare, adica de vreo cativa ani nu numai ca nu vine nicaieri cu noi dar ne si evita, ca orice adolescent cum as spune eu, ca orice adult tanar cum spune sora-sa mai mica, asa ca mergem in Bulgaria din ce in ce mai rar, mai ales in drum spre Grecia, adica un fel de Grecia, o Oltenie mai mare reprezentata foarte bine de insula Thassos. In fiecare sejur din Bulgaria si in fiecare trecere prin Bulgaria, sotia mea a observat, pentru ca ma cunoaste de peste un sfert de secol, ca nu imi place salata de varza, nici in Bulgaria, nici in Grecia si nici macar in Romania. Mananc salata bulgareasca de parca ar fi salata romaneasca, mananc zacusca bulgareasca de parca ar fi facuta de bucatarii lui Burebista, mananc ardei capia din orice pozitie, bag in mine castravetata si de foame si de sete dar, a obesrvat sotia mea, nu imi place salata de varza. De ce? Nu stiu. Mai sapa in mintea ta. Am mai sapat. Ai gasit ceva? Am gasit.

Am copilarit la o margine de imperiu, la o margine de tara, la o margine de judet, la o margine de oras, la o margine de cartier, adica la margine de Constanta, la capat de strada Badea Cartan, unde incepeau unitatile militare, unitati la care majoritatea adultilor de acum din cartier au fost facuti pionieri, detaliu care nu intereseaza pe nimeni in afara de cei care chiar au fost facuti pionieri in acele unitati militare. Unitatea militara din capatul strazii era una de munci, adica dilibau sau diribau, cum se spunea atunci de aia mai mari decat noi, unitate de elita in mintea celor care munceau acolo, unitate ca oricare alta pentru noi, copiii si adolescentii care eram satui de ,,Avem o tara si-o datorie…”. Era interesant pentru noi, cei din cartier, cei care stateam la ultimele scari de langa unitate, ca aveau o parcare mare in care puteam juca noi nemtica sau 21 sau noua pietre sau tara tara vrem ostasi sau capra noua sau frunza sau lapte gros sau ascunsa sau tarile sau ce ne trecea prin minte. Era foarte bine cu unitatea din capatul strazii pana cand a devenit mai mult decat foarte bine, adica din clipa in care in gradina unitatii, gradina care se intindea pana la gardul care dadea in strada noastra, s-a hotarat sa se cultive si chiar s-a cultivat varza.

Cand esti copil totul in jurul tau se intampla aproape surprinzator, exact cum s-a intamplat si cu rasadirea si cu coacerea legumei cu numele de mai sus, mai putin cu cultivarea sa, pentru ca cultivarea a fost singura etapa a circulatiei verzei in natura in care ne-am implicat activ. Cu toate ca in fiecare balcon al fiecarui vecin si prieten din bloc existau cel putin 200 kg de varza, nimic nu ne impiedica pe noi, copiii de la scara blocului, sa mergem o data la catva seri la furat de varza. Ne strangeam cativa baieti, eu, Gar, Jordace, Placa, Georgescu, Croif, Angel, Skili, Jean, insotiti de inca atatia frati mai mici (zici ca eram dupa melci, nu dupa varza) Cristina, Ancuta, Ionela, Claudiu, Luci si incepeam asaltul asupra verzei. Dupa ce mergeam pe un gard mai inalt 2 metri saream inca un gard de plasa de 1.5 m, un fleac, si furam, care cum putea, cate o varza. La 10 copii se puteau strange intre 5 si 10 bucati, mai mari sau mai mici, in functie de noroc si de experienta culegatorului. Sarea ne astepta in fata scarii, ca sa mearga varza. Menta ne astepta undeva mai la dos, pentru ca dupa o doza mare de varza cu sare era aproape inevitabila postirea a cel putin o tigara, cu toate ca nici unul dintre noi nu era fumator dar, dupa ce ieseai la furat din avutul obstesc era pacat sa nu inseli asteptarile parintilor si adunarilor de pionieri din care toti faceam parte, macar cu fumatul unei zecimi de tigara.

La cateva seri, de nicaieri, ne hotaram sa mergem la furat de varza, poate dintr-o privire, poate dintr-un ghiont, poate de nicaieri. Noi, doar baietii, pentru ca si atunci exista o urma de misoginism, vazuseram Rambo I, adevaratul Rambo, la Georgescu la video, fara surori sau frati mai mici (prunci de treaba, uzi, peltici – ca sa mergem tot pe dupa melci). Interesant ca aproape in acelasi timp cu noi sau poate cu cateva luni inainte, un soldat care avea datoria sa stea de veghe in lanul de varza, vazuse si el Rambo. Nu stiu cum, in una din serile in care furatul de varza devenise rutina, unul dintre prietenii de la bloc a fost luat ostatic de soldatul paznic, cel care vazuse Rambo. Soldatul l-a legat pe prietenul nostru de un pom care se afla la marginea campului de varza, marginea dinspre interiorul unitatii, asa ca salvarea era aproape imposibila. Si din nou doar noi, baietii, am incercat sa il salvam, dar de cate ori ne apropiam de pomul infamiei sodatul care vazuse Rambo ne soma sa ne ducem in pizdele mamelor noastre, asa ca ne retrageam. Dupa o ora de facut planuri, am ajuns la concluzia ca cel mai bine este sa il anuntam pe tatal celui care era ostatic, nu se dau nume nici in ziua de azi, doar cei de fata stiu despre cine este vorba, asa ca am procedat la anuntare, tatal ostaticului s-a imbracat corespunzator, adica un pantalon de trening si un tricou, a fost condus de catre noi, cunoscuti ca hotii de varza  la gard, de unde a inceput o negociere exact ca in Rambo, pentru eliberarea ostaticului: daca nu ii dai drumul in 5 minute te bag in pizda ma-ti de diribau, cu cine te-a facut. Diribau, care a inteles tonul negocierii, l-a eliberat pe ostatic numaidecat, acesta a fost luat im primire de alde taticu-sau, noi ne-am bucurat ca a fost eliberat, el s-a bucurat mai putin pentru ca pana la scara a fost dus mai mult in suturi (de ce furi, pastele ma-ti, nu ai ce manca, iti lipseste ceva, te-am trimis flamand la scoala etc), in fata scarii taica-sau si-a dat seama ca e un fel de erou si l-a mai lasat in fata blocului, la joaca, dupa cateva ore am tras cateva fumuri de Amiral cu filtru amestecat cu menta de sub scara si ne-am retras in vastele apartamente de maxim 50 mp, nu inaninte sa ne juram ca nu mai furam varza niciodata in viata noastra si ca nu ne mai place varza cruda incepand din acea seara.

Eu sigur m-am tinut de cuvant. Cred ca si Gar si Jordace si Georgescu si Placa si Croif si Skili si Jean si Angel si toti fratii mai mici.