Cand eram copii totul se rezolva intre copii. Daca ii spuneam lui taica-meu ca m-a batut un vecin sau un coleg de scoala nu astepta sa ii spun de ce mi-am luat-o, o mai luam de la tata si daca avea timp sau chef ma intreba cam cum s-a intamplat. Ii povesteam, daca ajungeam la capitolul asta si gata, fara nici o concluzie, fara un invatamant de tras, fara un dat intelept din cap, nimic. Poate, dupa o ora de gandit intelept, venea tata cu vesnica vorba: daca mai vii batut te bat si eu de-ti sar fulgii, eu am alte treburi, nu stau dupa prostiile tale. Rezolvati-o intre voi. De obicei totul se rezolva in curtea scolii sau in fata blocului, acolo unde incepeau de obicei marile conflicte din vremurile acelea.

Dupa ore sau inaintea orelor jucam fotbal sau victoria sau 21 si, inevitabil, din cauza portilor inexistente, adica a portilor facute din doua ghiozdane sau din doua pietre sau din doua fesuri, unele goluri sau acele inchipuite bara-gol erau de fapt suturi pe langa poarta, cu rezultat final aut de poarta sau corner, in functie de cine atingea ultimul mingea. Dupa o astfel de faza incepeau discutiile: a fost gol, nu a fost gol, a fost bara-gol, a fost pe langa poarta. Cel mai interesant la portile facute din doua cevauri era cand unul, cel care ataca, spunea ca este gol, iar cel din aparare spunea ca este peste, adica peste poarta, adica peste care poarta? Si in toiul contrazicerilor, pentru ca tot timpul apareau discutii aprinse despre peste sau pe langa sau bara gol, venea un baiat mai mare din curtea scolii si decreta: a fost pe langa sau a fost gol sau a fost bara sau a fost corner. Si dupa ce venea baiatul mai mare din curtea scolii si ne spunea punctul lui de vedere, fara argumente sau contraargumente, o luam de buna si continuam joaca. Daca baiatul mai mare era insotit si de altcineva cuvantul lui parca atarna mai greu, asta neinsemnand ca daca era singur nu il credeam din prima.

La fel se intampla in fata blocului cand jucam noua pietre, de exemplu, si unii spuneau ca au pus ultima piatra iar ceilalti spuneau ca nu au apucat sa o aseze deasupra, pentru ca chiar in momentul cand era asezata ultima piatra cel care incerca sa o aseze fusese lovit cu mingea de un membru al echipei adverse. Si cand discutiile deveneau foarte aprinse si pareau fara iesire, venea un baiat din cartier si spunea ca piatra a fost pusa sau nu a fost pusa in timp util si ne impaca, chiar daca eram sase contra sase sau mai multi; ii impaca pe toti cu o singura propozitie.

Dupa treizeci de ani de democratie cuvantul din fata blocului sau cuvantul din curtea scolii pare doar o inchipuire. Cei din generatia mea au foarte multe amintiri din curtea scolii, la un moment dat curtea scolii devenise aproape o institutie in care se invata ceea astazi unii tineri considera ca ar fi “ scoala vieti”, asa am vrut sa scriu cu un singur i.

Si daca acum treizeci de ani curtea scolii putea sa spuna ce este adevarat sau nu, ceea ce este corect sau nu, ceea ce este bine sau nu, acum nici Curtea Constitutionala nu mai poate fi atat de convingatoare, mai ales in cazul vesnic-tanarului Melescanu. Si spun asta plecand de la stirea care spune ca “Judecatorii CCR au decis, miercuri, ca alegerea lui Teodor Melescanu in functia de presedinte al senatului s-a facut in mod neconstitutional. Sesizarea a fost depusa de parlamentari ALDE, PNL, PMP, UDMR si a unor senatori neafiliati”, conform Digi 24.

Nu prea inteleg ce inseamna urmatorul paragraf, mai mult cuvantul “general” din paragraf:

“In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis sesizarea şi a constatat că Hotararea Senatului nr.36/2019 pentru alegerea presedintelui Senatului este neconstitutională. Decizia este definitiva și general obligatorie și se comunica Senatului.”

Daca inainte cu multi ani venea Mele si voia sa joace cu noi fotbal sau victoria si baiatul din curtea scolii ii spunea cu nu poate juca pentru ca nu e din clasa noastra, Mele pleca de urgenta sau mai statea putin si pleca cu niste suturi in fund sau statea mai mult si risca sa plece cu un defileul dracilor, care insemna zeci de suturi in fund, pentru cei care nu isi mai amintesc de vestitul defileu.

Insa, pentru ca Mele este fost diplomat si stie cu Constitutia, cu regulamntul Senatului si, in general, cu democratia, are impresia ca CCR a glumit sau a exagerat si asteapta, pentru ca este inca tanar si are timp sa astepte, motivarea Curtii. Pana la motivare isi duce mai departe crucea, daca ati inteles ce vreau sa spun.

Pana la urma sper ca nu va scapa de defileul dracilor, aici sau dincolo. Asa sa il ajute, conform juramintelor.