Mi-am adus aminte de un banc acum ceva timp. Dupa ce mi l-am spus si am ras, mi-a venit ideea textului pe care il voi impartasi in randurile ce urmeaza. Mai intai bancul.

Vine un adolescent acasa mai tarziu decat se intelesese cu taica-sau. Acesta il astepta in bucatarie, fumand o tigara. Intra tanarul in casa si ii spune tatalui: tata, azi mi-am inceput viata sexuala. Tatal, mandru ca orice tata de baiat, ii spune: stai jos langa mine sa bem un pahar cu vin. Adolescentul: tata, daca vrei beau un pahar de vin cu tine, dar sa stau jos nu prea pot.

Pentru posesorii de autoturisme de dinainte de 1989 si pentru copiii lor, baieti in special, maximul tuning-ului era sa ai un catel cu cap miscator langa luneta masinii si poate un mileu reusit pe plansa de bord. Erai printre cei care au investit foarte mult in masina daca reuseai sa ai in locul maciuliei de la schimbatorul de viteze ceva altfel, o sfera de inox facuta de tata la munca sau un castel prins in alta sfera (nu am stiut niciodata cum se faceau alea), aparusera la un moment dat un fel de jaluzele pentru luneta si alea erau deja fita, puteai sa ai tot felul de catadioptri pe bara din spate si era altceva, cam atat in materie de tuning.

Dar pentru ca noi eram copii, ne doream pentru masinile parintilor tot ce e mai bun, cum si parintii isi doreau pentru noi tot ce era mai bun. In scara blocului erau trei masini, a lui taca-meu, a unui vecin de la parter, care avea doi baieti si a unui vecin de la etajul trei, care avea un baiat. Fiecare dintre copii facea tot ce putea pentru ingrijirea masinii: un vecin o spala la fiecare sfarsit de saptamana, alt vecin o spala din doua in doua saptamani, inclusiv interiorul, cu furtunul scos pe geamul de la baie, lucrare care dura cateva ore, inclusiv cu spalatul presurilor, eu nu prea aveam timp sa ma ocup de masina alor mei, o spalam o data pe an, inainte sa plecam in concediu. In conditiile astea simteam ca batrana noastra Dacia s-ar putea simti nedreptatita, asa ca am incercat sa schimb ceva.

La cateva zile dupa inceperea scolii, am hotarat, impreuna cu cativa vecini din bloc, sa mergem sa furam lucruri interesante pe care le gaseam la alte masini. Bineinteles ca veneau cu noi si cei ai caror parinti nu aveau masina. Lucrurile interesante erau, din punctul nostru de vedere, orice insemn de pe orice masina care se putea lua si se putea pune pe masina lui taica-meu. Dupa cateva seri in care am facut incursiuni in cartier deja aveam o punga cu OLTCIT, Club, Special, Dacia, 1300, 1310, TLX, TL, UAP, 1410, Skoda, Moskvic. Era mai jos de scara noastra un navigator care avea o Honda. Chiar daca nu aveam ce face cu sigla lui, am luat-o si pe aceea, doar sa nu ne iesim din mana, asa ca aveam si un H in punga de tuning. Sper ca vecinul de peste strada, care avea un Fiat 1100 sa nu citeasca asta, pentru ca si FIAT si 1100 erau tot la mine. La fel, aveam si o sigla de VW, i-am luat de pe spate si inscrisul 1600, pe care voiam sa il atasez pe capota de portbagaj a Daciei noastre. In punga repsectiva am strans si cateva semnalizari de pe aripa de fata si multe alte nimicuri.

Sunt sigur ca nici un parinte nu isi incuraja odrasla sa fure, dimpotriva. Maica-mea chiar mi-a spus ca daca fur imi taie mainile. Bineinteles ca ii dadeam dreptate, nu era bine si nu era frumos sa furi, dar sfaturile astea se amestecau cu alte ganduri in momentul cand ieseam din casa si pur si simplu erau uitate.

Dupa ce am crezut ca aveam deja cu ce sa ii infrumusetez masina lui taica-meu, in seara in care intrasem in casa si ascunsesem punga nepretuita in balcon, in seara in care am hotarat cu totii ca nu mai furam, s-a intamplat imposibilul. Baiatul vecinului de la parter a fost prins de parinti cu punga lui de tuning, cand incerca sa o ascunda. A fost suficient ca unul dintre noi sa recunoasca faptele si a inceput bataia pe scara, Dupa cateva minute de ”nu mai da” si ”nu mai fac” s-a asternut linistea. Inca era cald afara, asa ca toate geamurile erau deschise si auzeam strigatele copiilor dar si ale parintilor. Dupa alte cateva minute s-a auzit alta bataie si atunci a fost prima si ultima data cand auzeam cum bataia castiga altitudine. Aceasta a urcat la etajul 1 unde a durat cateva minute, cu aceleasi strigaturi de durere din partea faptasului, si cu aceleasi ”pastele ma-ti, eu te-am facut eu te omor” din partea parintilor. Inevitabilul s-a produs. Vecina de la etajul 1 a batut la noi la usa, a urmat o discutie scurta, ceva de genul ”vecina, stii ce a facut Dan cu cutare si cutarica, au furat, eu l-am snopit pe al meu etc” si am trecut eu la aparat. Cateva minute, poate cele mai lungi din viata mea, am luat o bataie crunta de la maica-mea, cu strigaturi de ambele parti, eu am jucat doar defensiv, cum joaca echipele nou promovate impotriva Barcelonei, dar degeaba, apararea a cedat la un moment dat. Ma durea tot corpul. M-am mai linistit putin cand maica-mea a dus bataia la alt nivel, adica la etajul 3, unde au urmat alte minute de chin pentru faptas. Cum era de asteptat, mama vecinului de la 3 a anuntat-o si pe mama vecinului de la etajul 4, si aceasta i-a aratat copilului ca este o mama responsabila, au urmat strigaturile si juramintele cu ”nu mai fac” si s-a asternut linistea.

Dupa vreo jumatate de ora am iesit fiecare din casa si ne-am intalnit in fata blocului, imbujorati, cu ochii rosii de plans, dar cu mandria inca neafectata. Te-a batut maica-ta? Nu, mi-a facut teorie, dar mai bine ma batea. Toti am spus cam acelasi lucru, nici unul dintre noi nu a recunoscut ca a luat o bataie sora cu moartea.

In fata blocului aveam doua banci pe care stateam si palavrageam. In seara aceea nimeni nu a stat jos, chiar daca un vecin de la parter, care nu avea copii si care nu stia despre ce este vorba, ne-a spus sa luam loc si sa mai stam de vorba. Nu i-am raspuns invitatiei, nici unul dintre noi,  dar daca am fi facut-o i-am fi raspuns asa: vecine, daca vrei stam putin de vorba, dar de stat jos nu poate fi vorba. Vanataile nu ne permiteau.