Exista o veche poveste persana despre un caine. De fapt cred ca este o poveste despre un lac pentru ca doar asa are continuare povestea mea. Zice povestea ca un caine, aproape mort de sete dupa ce ratacise cateva zile prin desert, ajunge pe malul unui lac.

Cand s-a aplecat deasupra apei pentru a-si potoli setea a vazut in luciul lacului un alt caine, despre care a crezut ca sta acolo si pazeste locul, oprindu-l sa bea. Insetat peste masura dar si foarte obosit, cainele s-a odihnit pret de cateva minute si a revenit la marginea lacului, incercand inca o data sa bea apa. A observat ca celalalt caine este tot acolo. S-a retras si s-a culcat din nou.

Scena s-a mai repetat de cateva ori pana cand, ajuns la capatul puterilor si aproape mort de sete, s-a aruncat in apa, gata sa se lupte cu celalat pentru viata sa.

Spre surprinderea lui, in apa nu a dat peste nici un caine. S-a racorit in apa lacului, a baut apa pe saturate, a iesit pe mal si s-a mai odihnit. Inainte sa plece a revenit pentru a se mai uita inca o data la ochiul de apa. Celalalt caine era acolo si il privea.

O alta poveste, cu alt lac, este legenda lui Narcis. Legenda spune ca exista un baiat de o frumusete fara seaman care, in fiecare zi, se uita in oglinda unui lac pentru a se admira. Intr-una din zile, fascinat de propria-i frumusete, s-a aplecat prea mult deasupra lacului, a cazut in apa si a murit inecat. Se spune ca in locul din care a cazut Narcis in lac a aparut o floare care se numeste, deloc surprinzator, narcisa.

Oscar Wilde reinterpreteaza aceasta legenda si spune ca, dupa moartea lui Narcis, lacul cu apa dulce s-a transformat intr-un ulcior cu apa sarata, plin cu lacrimile lacului. Naiadele au intrebat:

• De ce plangi?

Lacul a raspuns:

• Plang dupa Narcis.

Naiadele, cu puterea de intelegere pe care doar niste zeite o pot avea, spun:

• • Intelegem durerea pe care o simti. Desi noi tot timpul am alergat prin paduri dupa el si dupa frumusetea lui, tu esti singurul care a putut sa ii admire frumusetea de aproape.

Lacul, putin surprins, intreaba:

• • Dar Narcis era frumos?

  • Tu esti singurul care poate sti. Doar asupra ta se apleca in fiecare zi, doar tu puteai sa ii vezi chipul de aproape.

  • Il plang pe Narcis, raspunse lacul, dar nu am stiut niciodata cat este de frumos. Il plang pe Narcis pentru ca, in fiecare zi cand se aleca asupra mea, puteam sa vad, in oglinda ochilor sai, propria-mi frumusete.

Cam atat despre lacuri si despre oglinzi. Cand cineva se uita in orice fel de oglinda se vede pe el. Unii se vad frumosi, altii se vad urati, unii se vad curajosi, altii isi vad fricile, dar nu s-a inventat inca oglinda in care cineva sa isi vada prostia.

Si pentru ca 2019 este an electoral si ne-ar trebui o astfel de oglinda, si pentru ca pana la alegerile europarlamentare sau prezidentiale nici nu se va inventa o astfel de oglinda, vin cu o idee simpla, inginereasca. Inainte de a intra cu buletinul de vot spre urna, fiecare potential alegator sa raspunda la cateva intrebari de cultura generala si, in functie de raspunsurile pe care le da, softul respectiv sa ii spuna cate procente dintr-un vot valoreaza votul sau. Unii vor spune ca dreptul la vot este un drept castigat. Asa este. Toti au dreptul sa aiba permis de conducere, dar nu il iau toti. Toti au dreptul sa faca o facultate dar nu toti o termina. Toti au dreptul sa mearga pe Everest dar ajung acolo foarte putini.

Si cu votul este la fel: toti au dreptul sa voteze, sa o faca fiecare, dar valoarea votului sa nu fie la fel pentru fiecare. Votul potentialului alegator ar putea sa valoreze 10% sau 20% sau 100%, in functie de cat discernamant politic are, in functie de cate cunostinte are, in functie de cata cultura are si criteriile s-ar putea inmulti, conform softului folosit, pentru ca nu degeaba Romania este noul Silicon Valley al Europei.

In unele cazuri, din pacate mai multe decat credem, softul respectiv ar putea sa afiseze urmatorul mesaj: mai incercati peste 4 ani.

Asta imi aduce aminte de cea mai urata vorba pe care o putea spune un profesor din facultate: ne vedem in toamna sau, si mai rau, ne vedem la anul.

Cu toate ca aveam dreptul sa promovez acel examen.