Am auzit despre o poveste interesanta care se petrece la noi in cartier, cu doua familii, vecine de scara. O familie sta la etajul unu cu ferestrele apartamentului orientate catre est, iar cealalta familie sta la etajul patru, cu ferestrele catre vest. Intr-un fel sunt si familii inrudite, dupa cum spun alti vecini. Se zice ca tatii au un unchi comun, mai indepartat de sange si care sta undeva mai departe, in alta tara.
Familia cu ferestrele spre vest are doar un copil, deci parintii nu asteapta mare ajutor la batranete, pentru ca e unul singur. Oricum, familia a investit tot ce a produs in acest copil. Parintii au avut scoala si pe copil l-au educat bine, l-au tinut in scoli inalte, toti banii i-au investit in casa, se pare ca au mai cumparat un apartament pentru zile negre; oricum, tot ce au avut au investit in viitorul copilului. Si la ei in casa este foarte curat, se vorbeste civilizat, nu se injura si nu se tipa, cand ies in fata blocului sau in cartier sunt toti imbracati curat, nu arunca gunoaie in jurul blocului, nu deranjeaza alti vecini, sunt cu intretinerea la zi.
Familia cealalta, cea cu ferestrele indreptate catre rasarit, are mai multi copii. Parintii nu prea s-au omorat nici cu scoala, nici cu munca. De altfel, nici cei patru copii nu au fost prea bine instruiti. Toti au terminat o scoala profesionala, insa doar unul singur munceste. Se pare ca nu sunt multumiti cu cat ar putea castiga din salarii si s-au obisnuit cu un fel de ajutor social. Parintii au pensie foarte mica si toata familia se taraie de la o luna la alta. Au inceput sa se imprumute prin vecini, dar pentru ca nu si-au platit datoriile, nimeni nu mai vrea sa ii ajute. Copiii sunt nemultumiti si ii ameninta pe parinti ca isi vor cauta alta locuinta, ca pleaca din aceasta casa. Parinitii sunt nemultumiti ca nu primesc nici un ajutor de la copii, atmosfera este foarte rea in aceasta familie. Mai mult, isi vorbesc urat, se pare ca se cearta si ii aud si alti vecini, apartamentul este neingrijit, nu tin curat in jurul blocului, arunca gunoaie in fata scarii si sunt si in urma cu plata la intretinere.
Ultima speranta este la unchiul de peste hotare. Am inteles ca au luat legatura cu el insa, om educat si cu principii, acesta le-a spus ca le va da ceva fonduri pentru a se dezvolta, dar nu oricum. Familia a fost de acord, au primit respectivii bani insa, pentru ca le lipsea educatia financiara in primul rand si pentru ca au crezut ca banii li se cuvin in al doilea rand, au cerut sfaturi, un fel de studii de fezabilitate interminabile, la alti prieteni de familie, la fel de nepriceputi ca si ei. Intr-un fel au impartit banii unchiului.
Familia cu ferestrele orientate catre apus a fost surprinsa cand s-a trezit in cont cu aceeasi suma pe care au primit-o si vecinii cu ferestrele spre rasarit.. S-au bucurat, dar nu au cheltuit banii anapoda. Au investit (dupa cum am spus, au mai cumparat un apartament) in casa, au cumparat carti din care s-au instruit din punct de vedere economic si au facut chiar mai multe proiecte de dezvoltare ulterioara. Au reusit sa faca izolatie exterioara si izolatie deasupra apartamentului, doar stiti ca stau la etajul patru, ultimul.
Dupa cativa ani, familia cu ferestrele spre rasarit s-a trezit ca nu mai are nici un ban de la unchiul de peste hotare, chiar si-au dat seama ca trebuia sa ii restituie si o suma maricica. Am uitat sa va spun (asa vorbeste gura lumii) ca unchiul din strainatate a pus cateva conditii pentru creditul nerambursabil: se va transforma in credit cu dobanda in cazul in care banii vor fi cheltuiti fara sa vada si el proiectele concrete si sa fie de acord cu ele. Familia a trimis proiectele catre unchiul din strainatate, acesta a fost de acord cu ele, dar in loc sa renoveze apartamentul, familia respectiva a pus doar tapet si putin linoleu pe jos si a trimis fotografii unchiului, dar fotografii facute in alt apartament, de la un etaj de deasupra, ca sa creada unchiul ca au cheltuit banii in mod judicios si conform proiectului.Tare s-a mai suparat unchiul si de atunci le cere banii inapoi.
O ultima speranta este la un var de-al lor care lucreaza in China sau in Rusia – nu stie nimeni sigur – si de la care asteapta un ajutor financiar salvator. Acesta se pare ca le-a promis ca ii ajuta, insa cu o conditie: sa treaca butelia, adica gazele, pamantul de la tara si cei cativa pomi din livada pe numele lui, plus fantana din curtea de la tara, adica atat parintii cat si generatia viitoare sa nu ramana cu nimic. Interesant, zice lumea, este ca aceleasi conditii le-a stipulat si unchiul. Contractul cu unchiul a fost semnat, zice lumea, cu cativa ani inainte.
N-am mai auzit nimic despre cele doua familii. Viitorul nu va intarzia sa ne spuna finalul povestii, previzibil oricum.
Sunt convins ca v-ati dat seama: familia de la parter (cel mai de jos nivel, cu cea mai de jos viziune), cea cu ferestrele spre rasarit, cea cu copii multi, lenesi si needucati, este familia europeana Romania.