DE LA SINGURUL MEU PRIETEN NEAMT, YALCIN

Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin. Suntem sub ocupatie dar nu se vede nici o armata. Suntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat in interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urland prin toti bojocii: “Am avere, am valoare.!”

E ca si cum undeva, in secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mal uman care acopera incet, incet natiunea lui Balcescu, Eminescu, Caragiale, Eliade, Cioran, Preda, Stanescu, Enescu. Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor multi copii si a mamelor eroine, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Domnul Ion si Tanti Mimi, familie veche cu casa in centrul orasului, facuta pe la 1870, au lasat in urma un copil, care a mai facut un copil, blond si bucalat, cu care se jucau copiii de chiaburi acum mai bine de 50 de ani. Pana la urma a plecat in strainatate si nu s-a mai intors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite.

In locul lor au aparut rufele colorate intinse la uscat si boxele scoase pe fereastra. In locul bunicii care ne invata sa fim civilizati s-a asezat bunica ce sparge seminte si isi trimite nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat sub cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si, mai ales, peste ce credeam ca e frumos.

Cefele groase nu mai sunt de mult timp ID-ul bulgarilor, cetateanul roman, daco-get ged beget, cu “lantisorul” de 1500 g, ii bate acum obrazul profesorului care incearca sa ii educe odrasala: “Bine, bre, crezi mata ca esti mai destept? Hai sa te vad cu ce masina te dai.”

Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic; e viitor combinator si dealer de droguri, viitor de tras de fiare sau de ce vreti voi, in afara de viitorul dorintelor tarii lui. Tara lui care se va multumi doar cu trecutul.

Despre Romania, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne inlocuieste nu mai e nici macar ridicola, e dincolo de ridicol in cel mai rau si mai primitiv sens cu putinta. Am vazut acum ceva timp la Craiova parada acestei Romanii noi, aproape un veac de la Romania moderna, triumful mafiei inhamate la cosciugul lui Caiac, in semn de vesnic respect pentru o viata de crima si muschi in sange. Acei oameni ce dadeau atunci ordine Politiei se pregatesc acum sa dea asaltul final spre puterea oficiala si asta dupa ce au pus mana pe puterea simbolica: ascultam muzica “lor” si stirile “lor”, purtam hainele “lor”, avem gesturile “lor” si traim valorile “lor”.

Am fost o natiune, devenim o suma de triburi. Suntem o tara ocupata de hoarde sosite din pantece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara in care fiul naiv si sarac al taranului isi face educatia din textele de pe TarafTV si meseria de la sutii de la oras cand se da jos din autobuz. Marginea lumii s-a razbunat dand buzna in centru, pusa pe jaful identitatii nationale, intocmai ca barbarii care navaleau in Roma, surprinsi ca localnicii nu au puterea sa lupte.

In tot acest timp pretinsele elite se retrag in festivism si parade indoielnice ce incearca, fara succes, sa ascunda mizeria sub pres.

Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce am strans noi in muzee si in literatura, dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de romana se poate retrage in fundul curtii, unde isi va indeplini utlima menire, neprevazuta de nici un critic. In locul ei discurile cu manele raman sa sfideze eternitatea. Cu ele nu poti nici macar sa te stergi, chiar daca ai vrea.

“Romania, nu uita, asta este tara ta.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *