ANAF + TREZORERIE = LOVE

Isi mai aduce cineva aminte de split TVA?

Acum ceva ani, fara sa imi doresc si fara sa nu-mi doresc, am fost trecut la split TVA. Erau trecute la split TVA firmele cu probleme, firme cu probleme de cash-flow, firme cu intarzieri la plata taxelor sau firme cu probleme administrative sa spunem, adica acele societati comerciale care, dintr-un motiv sau altul, erau obligate sa isi modifice actionariatul sau adresa sediului social sau adresa vreunui sau singurului punct de lucru si aveau datorii la bugetul de stat. E vorba de firme mici si mijlocii, nu de CFR Marfa sau de CFR Calatori sau de Compania Nationala a Huilei sau de Tarom. Nu. E vorba despre putini bani, nu despre foarte multi bani. In cazul in care te aflai in postura ultimelor cazuri enumerate, puteai fi trecut, in urma unei analize de risc din partea ANAF, analiza care nu avea la baza criterii pe care ti le putea explica cineva, fara nici o notificare, anuntare sau amenintare din partea celui mai mare asociat la toate societatile comerciale din Romania, aici este vorba despre acelasi ANAF, la split TVA. Eu am fost trecut, adica firma mea, adica un SRL pe care il administram si din care ma chinuiam sa fac profit si sa duc un ban cinstit acasa din motivul ca imi expirase sediul social, adica imi expirase contractul de inchiriere incheiat cu un amic , contract care s-a prelungit in virtutea relatiei de amicitie, dar s-a prelungit mai tarziu si mai greu decat trebuia, atat de putin mai tarziu incat a putut interveni split TVA in viata firmei mele si, mai rau, in viata mea personala. A fost o inventie fiscala facuta de cativa diletanti, inventie care a “ajutat” cateva mii de firme romanesti sa isi gaseasca ultimul loc din piata, adica locul acela cu verdeata.

Timpul a trecut, m-am angajat intre timp tot la privat, unde muncesc poate mai mult decat atunci cand eram propriul meu sef, pentru ca la stat isi gasesc un loc caldut oameni competenti, nu actuali sau fosti antreprenori pe care nu ii recomanda nici vocea si nici talentul, ci doar un soi de pedigree.

In urma cu cativa ani am avut si un control de fond din partea ANAF, control mai mult solicitat de mine, cu obiectivul de a reusi sa inchid firma, obiectiv pe care nu l-am atins nici pana azi. Mi-a venit in minte si bancul cu obiectivul, dar nu e cazul sa il spun sau sa il scriu acum.

Si pentru ca viata nu e doar maro, in urma cu ceva timp mi s-a intamplat o intamplare fericita. M-a anuntat firma de contabilitate ca am incasat niste bani in trezorerie, in contul de split TVA, cont pe care statul roman mi l-a deschis fara ca eu sa vreau sau fara ca eu sa stiu. Banii incasati au venit in urma unor notificari si dari in judecata, toate astea platite catre o firma de avocatura. Asa ca m-am dus la trezorerie sa cer sa mi se transfere banii din contul de trezorerie in contul curent, cont curent care era aproape zero dar, in urma tranzactiei, putea deveni un cont din care imi puteam plati ultimele taxe la stat si cand spun ultimele inseamna chiar asa, adica puteam sa trec firma pe linie moarta, adica sa o suspend cu zero datorii la stat, un fel de moarte clinica asteptand vremuri mai bune in care sa poata renaste.

M-am dus la trezo la gara, la litera M, ca cu litera asta incepea numele firmei. Va trebuie statutul. Il am. Va trebuie copie dupa CUI. O am. Va trebuie imputernicire de la firma. Am stampila la mine o fac acum. Va trebuie copie a buletinului. O am. Trebuie sa faceti un OP. Il fac acum, dati-mi formularul. Din dreapta doamnei de la litera M aud o voce mai tanara: cei cu split TVA nu completeaza OP, il scriem noi. Scrieti-l dumneavoastra. E scris si ultimul document dar nu se poate face tranzactia. Trebuie sa platiti la casierie. Platesc. Spuneti-mi cat trebuie si platesc. Nu stim, in functie de cate pagini are extrasul de cont. Nu poate avea mai mult de o pagina, sigur va spun, pentru ca nu am nici un rulaj in contul acesta. Pana nu iese la imprimanta nu va putem spune. Imprimati extrasul de cont si ma duc sa platesc. Nu mai puteti pentru ca s-a inchis casieria. Veniti maine dimineata.

Sun la munca si anunt ca intarzii a doua zi si ma infiintez la trezo la gara la 8.30, sa fiu primul. Mi se genereaza exstrasul de cont care avea o singura jumatate de pagina dupa cum ma asteptam si ma infiintez la casierie. La 8.45 vine doamna de la casierie, care incepea munca la 8.30 si spune ca a intarziat din cauza traficului. Da drumul la calculator, in timp ce calculatorul de incalzeste are timp sa bea si o cafea, eu mai dau un telefon si spun ca reintarzii la munca si la ora 9.00 mi se da o comanda de plata cu care ma asez la o alta coada, paralela cu cea de la casierie. Dupa 10 min de stat la cea de-a doua coada platesc 0.5 lei, adica 50 de bani pentru extrasul de cont. Cu extrasul de cont ma duc la litera M si cer, in sfarsit, sa mi se transfere cei 4000 de lei din contul de trezo in contul curent. Mi se transfera cam in jumatate de ora pentru ca nu aveam copie dupa statut si nu aveam stampila. Stampila nu o aveam pentru ca in ziua premergatoare platii de 50 bani am intrebat daca este necesara stampila si mi s-a spus ca nu. Doamna de la litera M mi-a facut o copie dupa statut, o copie plina de greata, mai mult de rusine, pentru ca in ziua premergatoare platii de 50 bani mi s-a spus ca toate actele pe care le-am aratat erau suficiente, dar nu mi s-a spus ca ar trebui sa am si o copie a statutului, ca sa fie foarte suficiente. Dupa aproape jumatate de zi – dupa amiaza si inca un sfert de zi – dimineata, am plecat cu problema rezolvata, problema financiara.  In urmatoarea jumatate de ora am facut plata catre bugetul de stat, plata facuta de pe telefon, din banca inginerilor, ca sa imi demonstrez ca se poate. Am simtit ca obiectivul a fost atins.

La trezo au ramas aceleasi opt angajate, cele care se ocupa de firme in ordine alfabetica, inca doua persoane la casierie, una care face nota de incasare si inca una care a incasat 0.5 lei. Sigur mai exista inca cel putin un paznic sau doi, un sef sau doi si iata cum  cel putin 11 persoane isi iau salariile in fiecare luna, fara nici o zi de intarziere, pentru ca asa e la bugetari.

Nu este vorba despre mine, din fericire. Este vorba despre un prieten bun de-al meu, dar poate fi vorba despre oricare dintre noi. Sau voi.

Abia astept sa vina reforma. Sper sa nu fie angajatul si litera, pentru o mai buna functioanare a serviciilor si o mai buna comunicare cu contribuabilul.

Am uitat ceva, un mic amanunt. In Constanta sunt trei trezorerii. Ce joc de cuvinte nereusit!

Si acum bancul cu obiectivul.

Se duce un tanar la cea mai tare firma de vanzari aparate foto si obiective foto si intreaba: care este cel mai scump aparat foto pe care il aveti la vanzare? Vreau sa il cumpar pentru prietena mea. Este un Hasselblad H4D-60. Dar cu ce obiectiv il vreti? Cu obiectivul de a ma culca cu ea.

SURSA FOTO: CT100

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *