Si acum imi aduc aminte de nenorocita aia de coperta de la finalul caietului de matematica din clasa a II-a, coperta pe care aveam tiparita tabla inmultirii, mura-n gura, dar pe care nu aveam voie sa ma uit. Pentru mine a fost un chin sa invat tabla inmultirii, perciunii mei si urechile mele si acum isi mai aduc aminte de cat de greu le-a fost si lor in zilele alea. In vremurile acelea tabla inmultirii se invata pe de rost, o stiai sau nu o stiai, se invata cum se invata o poezie. Si, slava Domnului, am invatat-o.
Acum, fata mea de clasa a II-a a invatat tabla inmultirii prin adunare repetata, o alta metoda, mai putin violenta, o metoda care a confirmat intr-un final. Cu cateva zile in urma, cand sotia mea, profesoara de matematica, era foarte ocupata, ma intreaba Sara daca o pot ajuta sa isi faca tema la matematica. Trecuse de tabla inmultirii si incepea impartirea. Ego-ul meu de inginer nu mai putea de bucurie, venise momentul sa ii arat fiicei mele ca si inginerii sunt priceputi si eu, cu atat mai mult. Problema, relativ simpla suna cam asa: eu si tati avem impreuna 49 lei, tati are de 6 ori mai multi bani decat mine. Cati bani are fiecare dintre noi? Simplu, zice mintea mea de inginer:
X + 6X = 49; 7X=49; X=49:7; X=7. Tu ai 7 lei, tati are de 6 ori mai mult, adica 7×6=42.
Nu e bine, tati, noi nu am invatat cu X, suntem abia clasa a II-a. Nu ma las batut, imi vine imediat in minte cuvantul salvator: segmente. Fac un segment mic
sara
fac un segment de 6 ori mai mare
tati
unesc un segment cu celelalte 6 segmente si am 7 segmente
sara + tati =49
Ii explic fetei mele: daca aceste 7 segmente inseamna 49 lei si segmentul mic reprezinta cati bani ai tu, imi poti spune cati bani ai? Raspuns pe loc: nu.
Cred ca nu am explicat eu corect si ii mai explic o data: uite Sara, tu ai niste bani, segmentul mic, eu am de 6 ori mai multi bani decat tine, adica segmentul mare, in total sunt 7 segmente, care inseamna 49 lei, Segmentul mic reprezinta suma pe care o ai tu. Ai inteles? Da. Bravo, Sara, spune-mi cati bani ai. Vine cu o suma de nicaieri, ceva de genul 20 de lei. Incep sa ma enervez, inchid televizorul cu Cartoon Network si ii mai explic o data, nu inainte de a o ruga frumos sa fie atenta. Dupa ce pare ca intelege, o intreb, in speranta ca e ultima oara cand fac lucrul asta: si acum, spune-mi cati bani ai. Ea, cu ochii pe pereti, nu prea ma baga in seama. Deja simteam cum imi pierd cumpatul si insist: Sara, fii atenta, ai inteles ce ti-am spus? Da. Atunci, spune-mi cati bani ai?
In sfarsit, vine raspunsul, mai rapid decat ma asteptam: am 100 de lei, mi i-a dat mamaie mai demult. Am dat drumul creionului din mana, imi venea sa o strang de gat, dar am luat-o imediat in brate, am iubit-o putin si am pupat-o, am multumit sortii ca macar e sanatoasa. I-am povestit si sotiei despre cat de isteata e fata noastra, am ras de ne-a durut burta, am mai iubit-o amandoi pe Sara, care nu prea isi dadea seama ce se intampla si eu, cu talentul meu ingineresc in a explica, m-am retras in glorie: Mirela, cand ai timp explica-i tu, te rog. Eu nu mai am rabdare.
Eram dezamagit atat de faptul ca nu stiu sa ii explic, cat si la gandul ca fata mea e mai inceata la minte decat credeam eu. I-a explicat mamica in cateva minute, au mai facut ele, ca fetele, cateva exemple, apoi a venit Sara sa se laude ca a inteles. Am aruncat un ,,bravo, Sara” si, ca sa fiu sigur ca a inteles am intrebat: daca noi doi avem 25 de lei, iar eu am de 4 ori mai multi bani decat tine, cati bani ai. Raspunsul: nu ti-am spus, 100 de lei de la mamaie. Am crezut ca mor. Dupa cateva secunde, cu un zambet golanesc pe fata, imi spune Sara: am inteles, tati, mi-a explicat mami, eu am 5 lei si tu ai 20. Instantaneu mi-a revenit atat zambetul pe fata cat si tensiunea la normal. Imi dau seama ca a fost vina mea, explicatia cu banii a fost gresita, daca ii explicam cu nuci sau cu capsuni sigur intelegea Sara pentru ca, in ultima vreme nu a luat de la mamaie nici 100 de nuci si nici 100 de capsuni.
Dupa cateva zile ii povestesc surorii mele despre cat de isteata a fost nepoata ei si am mai ras inca o data. Apoi imi spune si sora-mea o poveste.
O prietena de-a ei ii spune baiatului, elev in clasa a IV-a: mama, din clasa a V-a o sa ai profesori la fiecare materie, nu o sa mai ai o singura doamna. Din clasa aVI-a o sa faci geometrie plana iar in clasa a VIII-a vei face geometrie in spatiu. Copilul, mut de admiratie, o intreaba pe maica-sa: cum, mama, tu ai facut geometrie in spatiu? Da, in clasa a VIII-a, eu si toti colegii mei. Si vine intrebarea care o si incuie pe mamica: si cu ce mergeati in spatiu, cu naveta spatiala?
Atat despre teme.
