EFECTUL DOPPLER

Dupa ce am scris acum ceva vreme despre efectul Dunning Kruger, care se refera in mod special la oameni, voi scrie cate ceva despre efectul Doppler, care se foloseste in mare masura in astrofizica si in foarte mica masura la oameni.

Dupa cum fiecare dintre noi stie (imi place formularea asta, ma face sa ma simt destept) efectul Doppler a fost descris pentru prima oara de catre fizicianul cu acelasi nume si cu prenumele Christian, totul petrecandu-se la Praga in anul 1842. Ce spune el? Spune ca frecventa unei unde emise de o sursa de oscilatii variaza daca aceasta se afla in miscare fata de receptor. Acest efect poate fi constatat atat in cazul undelor elastice, inclusiv sunetul, cat si in cazul undelor electromagnetice, inclusiv in cazul luminii.

Un exemplu simplu este cel cu trenul care se apropie de noi cu sirena pornita. Pare ca sunetul se acutizeaza pe masura ce locomotiva se apropie de noi apoi de imblanzeste dupa ce locomotiva se indeparteaza, asta in conditiile in care sunetul emis de sirena locomotivei este acelasi tot timpul. E la fel cand urmarim o cursa de masini, mai ales o cursa F1. Si la TV se observa cum masinile care se apropie par mai galagioase si mai nervoase decat cele care se indeparteaza.

Toata lumea a auzit despre telescopul spatial Hubble. Numele telescopului este cel al americanului Edwin Hubble, fost astronom si cosmolog, cel care a demonstrat expansiunea universului, folosindu-se de efectul Doppler. Adica, spune el,stelele care se indeparteaza de noi vor avea lumina deplasata spre partea rosie a spectrului, iar cele care se apropie vor avea lumina deplasata spre partea albastra a spectrului. E o poveste mai lunga, in care este prins la mijloc si Einstein, el a inventat o constanta care se gasea doar in mintea lui pentru ca demonstra ca universul este static. Asa era moda atunci, sa se creada ca universul este static. A fost nevoie de cateva observatii ale lui Hubble pentru a se impamanteni ideea unui univers in expansiune si pentru a se dezinventa constanta lui Einstein. Ce spune Hubble cu cuvintele lui si pe intelesul nostru este urmatorul lucru: galaxiile se indeparteaza de noi, adica universul este in expansiune. Si a inteles acest fapt bazandu-se pe efectul Doppler. El a inteles asta, dar nu a fost atat de istet ca Stephen Hawking care a dat filmul inapoi si a spus ca daca universul este in expaniune inseamna ca a trebuit sa inceapa de undeva , asa ca a fost primul care a propus teoria big bang. Cam simplu acum, mai greu acum aproape 100 de ani. Am scris toate aceste cuvinte pentru a parea o introducere la ceea ce cu adevarat vreau sa povestesc, despre ceva care are foarte putina legatura, spre deloc cum ar spune un prieten de-al meu, cu adevaratul efect Doppler.

Dupa ce am terminat clasa I, tovarasa invatatoare s-a maritat si a urmat traseul sotului sau, undeva in Rasinari, langa Sibiu, cum aveam sa aflam de la o alta tovarasa invatatoare, prietena de-a tovarasei noastre. A fost prima mea drama traita in sistemul de invatamant comunist. Cei care au copii, si mai ales cei care au copii in scoala primara, stiu ca doamna de acum, tovarasa de atunci, este cea in jurul careia se invarte universul oricarui elev. Arhimede spunea: dati-mi un punct de sprijin si voi muta Pamantul din loc. Si cand dispare punctul de sprijin al oricarei potentiale parghii apare drama. Credeam ca e cea mai mare drama, simteam atunci cum cred ca simt acum copiii ale caror mame pleaca la munca in Italia sau Spania. Simteam eu si ceilalti colegi ca am fost parasiti. Am fost linistiti de parinti, lasa mama ca vine alta tovarasa invatatoare, care va fi la fel de buna. Si, surpriza, parintii au avut dreptate, a venit alta tovarasa si atat. Adica au avut dreptate doar pe jumatate. A venit o tovarasa invatatoare careia ii placea sa se impuna in fata unor copii de clasa a II-a, si ii placea sa se impuna cu bataita. Si spun bataita pentru ca la varsta aia totul era diminutivat, totul mai putin bataia. Bataia era bataie. Ce sa spun, tovarasa ne plesnea din toate pozitiile si din toate unghiurile. Batai la palma cu rigla sigur au luat toti copiii la varsta noastra si in anii nostri de scoala dar bataia la palma cu rigla pe cant era destinata doar campionilor. Din acest punct de vedere eu si colegii mei de clasa sigur suntem campioni. Cu bataia ne-am obisnuit (ca magarul cu samarul), cu tipetele tovarasei invatatoare mai greu. Tipa tovarasa si cand pleca de la catedra spre capatul clasei si cand se intorcea din capatul clasei spre catedra. In timp ce se se deplasa intr-un sens sau in celalalt, tovarasa trebuia sa certe pe cineva si, inevitabil, sa loveasca pe cineva sau pe altcineva. Atunci am descoperit eu efectul Doppler, nu pentru ca eram mai destept decat media, ci pentru ca viata m-a invatat. Stiam ca tovarasa de indeparteaza de mine pentru ca vocea parea mai blanda si stiam ca se apropie de mine si de colega mea de banca, Anisoara, pentru ca vocea se acutiza. Si cand simteam ca vocea se acutizeaza stiam ca trebuie sa imi acopar urechile din dotare, ceafa si o bucata de cap cu mainile, pentru ca stiam ca sursa sunetului se apropie de mine si nu se apropie cu ganduri pasnice.

Acum, dupa foarte multi ani de cand am facut scoala primara in Romania socialista, am citit despre efectul Doppler si mi s-a parut ca il inteleg mai bine decat oricine, credeam ca, cel putin in cazul undelor sonore, este explicat pentru mine si pentru fostii mei colegi de clasa. Un mare castig pentru un fost copil de clasa a II-a.

In clasa a III- si a IV-a am avut parte de o tovarasa invatatoare normala, care nu stia sa bata si sa tipe la noi si de la care, din pacate, nu mai tin minte nimic despre nici un efect care se foloseste in astrofizica.

Am invatat ca toti ceilalti copii din perioada aceea cateva nimicuri cu care am ramas si acum: putina matematica, putina istorie, putina geografie, putina gramatica si putin bun simt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *