Fiecare a fost copil si fiecare a fost elev. Cat de destept pot sa fiu sa scot o asemenea afirmatie? Cam atat de destept. Eu, fiind copil si elev, am avut parte de cliseele copilariei, chiar daca ma repet: ti-a lipsit ceva, ai plecat flamand la scoala sau ai plecat descult la scoala, iti lipseste ceva, ce are Andreea si nu ai tu, eu mergeam cu animalele pe camp si tot invatam, puteam sa merg la liceu sau la facultate dar nu am avut posibilitati. Toate treceau pe langa mine nu pentru ca as fi fost insensibil sau nesimtit, ci pentru ca aveam alte treburi pe cap: colectii de timbre, coci, citit de Winnetou sau de Coliba unchiului Tom, vreun lapte gros ce urma sa vina sau vreo tura cu bicicleta. Toate s-au terminat intr-o zi de vara, pe la sfarsitul clasei a III-a, cand taica-meu, suparat ca am facut ceva la care nu se astepta (eu faceam toate prostiile din lume, dar nu stiam asteptarile sau neasteptarile parintilor), mi-a spus ca ma ia la el la munca, sa vad si eu cum se castiga banii.

Am un prieten, coleg de gimnaziu, care lucreaza in cadrul armatei, nu dau nume si care, cand il intreb unde este, imi raspunde foarte sincer ca este la serviciu, nu ca mine la munca. Imi mai spune sa trag tare, sa imi platesc taxele pentru ca el, ca militar, trebuie sa ia salariu pe data fixa. E prieten bun care are si mult simt al umorului, asa ca imi si place sa il provoc sa dea acest raspuns.

Am scris despre prietenul meu cu mintea de acum pentru ca, cu mintea mea de copil credeam ca tata merge la munca. El mergea, de fapt, la serviciu. Taica-meu era de meserie mecanic utilaje, nu prea intelegeam eu atunci ca inseamna, oricum credeam ca e un fel de Dumnezeu al utilajelor, chiar daca nu stiam sigur nici macar ce sunt alea utilaje. Oricum, dimineata la sapte m-a trezit sa mergem la munca. M-a imbracat maica-mea mai gros decat trebuia, sa nu raceasca baiatul, pentru ca oamenii sanatosi racesc vara si am plecat cu tata sa vad ce inseamna o zi de munca, sa vad ce inseamna sa aduci bani la familie.

Taica-meu, mecanic de utilaje, lucra pe un autocastor, de aia am si fost incantat sa merg cu el la munca. In vremea aia rula la TVR un desen animat care se intitula “Povestiri din padurea verde” si, in unul din ultimele episoade pe care le-am vazut, era vorba de un castor care a facut un baraj din crengi de copac, care a impiedicat producerea unei mari inundatii a padurii verzi.

Tatal meu, in mintea mea, era nu doar un castor, era un fel de zeu, lucra pe un autocastor. Am fost dezamagit la sapte si ceva dimineata cand am urcat intr-un Saviem, care avea montat pe sasiu o cupa cu care se puteau sapa gropi. De aici numele de autocastor, cu toate ca era putin exagerat pentru ca era foarte putin auto. De la MAN Romania luase licenta de caroserii, de la RABA, din Ungaria, avea licenta de motoare sanataose si de la SAVIEM, din Franta, avea licenta de motoare puturoase. Tata era nefericitul castigator al unui motor Saviem, asa ca am facut mai mult de doua ora pana undeva intre Constanta si Mangalia. Nu va spun ca nu avea aer conditionat in cabina, va spun doar ca dupa aproape douazeci de ani de la aceasta zi auzisem de conceptul de aer conditionat la o masina.

Acum cativa ani, cand am petrecut un weekend cu sotia, copiii si parintii in Bulgaria, la trecerea prin dreptul statiunii Neptun taica-meu, cu o mandrie comunista, a spus: staiunea asta e contruita si de mine. Am vrut sa spun ca si de mine, pentru ca, pentru o zi, am fost cu tata la munca.

Despre asta voiam sa spun. Dupa mai mult de doua ore am ajuns cu seful autocastorului la locul faptei. Oricum tata era, din punctul meu de vedere, seful la constructii. A venit un inginer sau maistru, i-a dat niste planuri, pe care taica-meu le-a vizualizat si a inceput treaba. A sapat cateva gropi, conform planului, apoi s-a facut ora 12. Am mancat la gramada cu colegii lui cea mai buna sunca cu ceapa, am baut apa de la o cismea din zona, am atipit cu toti muncitorii vreo ora pentru ca de atunci era vorba asta: fie boieru’ cat de mic, la amiaza doarme-un pic. Cand am ajuns seara acasa mama se jura ca sunt fumator de Snagov, pentru ca nu imi miroseau doar hainele, imi miroseau si intestinele, atat de mult fumase tata in ziua aia. Eu am copilarit cu bunica in casa, bunica din partea mamei, asa ca pot spune ca am avut doua mame. Eram tare pretentios la mancare, sclifosit cum se zice. In prima mea zi de munca mi s-a parut ca cine a descoperit sunca cu ceapa si cu putin miros de Snagov trebuie sa ia un mare premiu gastronomic.

Seara am ajuns acasa, m-am dat obosit, la fel ca seful castorilor, m-a pus maica-mea la muiat, apoi m-am spalat, am mancat ceva, fara miros de Snagov, apoi somnel.

Cam asa a fost prima mea zi de munca.

Mai tarziu, in gimnaziu, mai ales cand luam cate o nota cu care imi era rusine sa merg acasa, imi doream sa ma angajez, sa am banii mei, sa nu dau nimanui socoteala. Lucrurile au continuat cu aceleasi ganduri si in liceu si in facultate. Imi doream sa termin facultatea, sa plec din caminul ala nesuferit, plin de sobolani, cu WC-ul la capatul culoarului,  sa am banii mei si sa nu ma intrebe nimeni nimic.

Totul a fost inteles gresit pentru ca totul a plecat de la o ipoteza falsa. In mintea mea munca insemna ceea ce am facut in prima mea zi de munca, cu zeul castorilor, adica cu taica-meu. Realitatea s-a dovedit a fi mult mai dura. Acum, dupa mai mult de 20 de ani de munca si mai mult de 12 de antreprenoriat mi-as fi dorit sa nu fi trecut prin prima mea experienta, din care am tras concluzia ca a munci inseamna sa faci 2 ore pana la munca, sa muncesti alte 2 ore, sa iei pauza de masa inca 2, sa finalizezi treaba in urmatoarele 2 si sa mai faci 2 ore pana acasa. Ce sa spun, am cam luat teapa.

Macar am vazut cum s-a construit socialismul.

La pensie imi doresc sa merg cu sotia cateva zile la Neptun si sa ma laud, la o masa la care nimeni nu ma cunoaste: la constructia acestei statiuni am participat si eu.