Am primit o provocare de la un prieten blogger, care a primit o provocare de la un alt prieten blogger, care e un fel de guru in aceasta comunitate. Provocarea este sa scriu un text despre uleiul de peste, un text care pleaca de la o amintire. Un text care nu imi aduce amintiri placute despre uleiul de peste. Nimic nu imi place mai putin decat sa scriu texte provocate, cu toate ca am facut-o, dar m-am identificat cu o actiune sau cu o simtire sau cu a amintire. Incerc sa fac si de data asta la fel si sa imi scormonesc in memorie o ceva, o chestie, care sa se lege cu uleiul de peste.
Primul text pe care il gasesc cu ajutorul prietenului nostru “google” suna cam asa: “Un sprijin real pentru activitatea cerebrala, aceste uleiuri sunt benefice in special pentru copii. Descoperiti in continuare ce proprietati au si de ce merita atentia noastra.”
La urmatoarea cautare gasesc si unele dintre beneficiile pe care le poate aduce un consum calculat al uleiului de peste. Incerc sa le enumar, nu doar ca incerc, dar chiar reusesc:
1.Uleiul de pește ajută la stimularea memoriei!
2.Uleiul de pește previne depresia și chiar o tratează!
3.Uleiul de pește reduce inflamațiile și are o acțiune hormonală!
4,Uleiul de pește scade colesterolul!
5.Uleiul de pește oferă o structură atentă pielii!
6.Uleiul de pește luptă cu kilogramele în plus!
Si acum imi dau seama ca marketingul inseamna foarte mult intr-un business dintr-o tara cu economie de piata functionala. Se enumera cateva propozitii, care par axiome. Daca va uitati pe pagina de net care promoveaza consumul uleiului de peste veti gasi, intre aceste propozitii, de la 1 la 6 si cateva explicatii, un fel de demonstratii care sa transforme axiomele in teoreme. Si, daca sunt teoreme, sunt pe veci valabile, ca teoremele din copilariile noastre: teorema lui Pitagora, teorema bisectoarei, teorema lui Thales, teorema lui Ceva si imediat dupa ea cea a lui Menelaus si putem continua.
Toate textele dintre propozitiile de la 1 la 6 vor sa para niste studii facute de cine altcineva daca nu de catre cercetatorii britanici. Par adevarate si eu le cred adevarate pentru ca nu le pot contrazice.
In urmatoarele randuri vreau sa va povestesc despre alte multe beneficii pe care le poate aduce un consum decent si calculat al uleiului de peste si, mai mult decat atat, al produselor piscicole, mai ales ca povestea se intampla in Constanta, mama pestelui inainte de 1989.
In gimnaziu am nimerit cu totul intamplator intr-o scoala de elita si intr-o clasa de elita. Si cand spun de elita ma refer la parintii copiilor care imi erau colegi. In afara de 2, 3, 4 dintre noi, toti parintii erau profesori, ingineri, economisti, directori de intreprindere, ce sa spun, cam bine. S-a dovedit ca si copiii lor faceau parte din elita elevilor: din clasa mea plecau colegi in fiecare an la olimpiade nationale, Andreea mergea la orice olimpiada, Misu, Costica si Popel se bateau la matematica cu cei mai buni, Anca se batea cu cele mai bune, pentru ca eram si noi misogini de mici, la istorie campioni erau Dasca si Dimi, la fizica le vedea Ciobi, la romana erau Viviana si Adriana, la sport erau baietii care faceau sport, Udri la box, Peri si Marti la rugby, Loana la atletism, Maricu si Lavinia la bilologie.. Lista poate continua, dar sunt neinspirat, pentru ca am target cu uleiul de peste. Nu prea stiam, ca in zilele actuale, ce inseamna ca ala e mai bogat decat celalalt, ca ala are mai mult sau mai putin decat mine sau decat altul, toti eram imbracati relativ la fel, unii mai apretati decat ceilalti, unii mai ingrijiti decat ceilalti, in general cam la fel. Imi aduc aminte de o gluma din vremurile alea. La scoala ii intreaba tovarasa invatatoare pe copiii mai slabi la invatatura ce mananca, incercand sa faca o legatura intre rezultatele la invatatura si alimentatie. Popescu raspunde ca mananca la micul dejun oua fierte, Ionescu omleta, Georgescu sandwich, Bula 2 cani cu ceai. La sedinta tovarasa ii recomanda mamei lui Bula sa diversifice alimentatia copilului, mama raspunde pozitiv la acest sfat si ii spune copilului sa raspunda, in cazul in care va fi intrebat despre micul dejun, ca a mancat sandwich. La intrebarea pusa de tovarasa invatatoare, Bula raspunde ca la micul dejun a mancat, intr-adevar, sandwich. Invatatoarea i-a spus apoi sa spuna cate. Bula a raspuns: doua cani. Cam asa eram noi, mancam la micul dejun cam doua cani din cel mai bun mic dejun.
Acum sunt prieten cu cel despre care vreau sa va povestesc, un coleg de gimnaziu si de liceu, care are mare legatura cu uleiul de peste si cu multe alte preparate din peste. Tatal lui era director la fabrica de peste, de fapt fabrica de conserve din peste din Constanta. Directorii dintr-un judet puteau fi numarati pe degetele de la maini. Stiti ca pe vremea aia nu prea existau parinti care sa isi aduca copiii la scoala cu masina. Erau parinti proprietari de autoturisme, dar nu aveau cum sa isi aduca odraslele la scoala pentru ca, foarte simplu, erau la munca. Doar pe Dimo il aducea la scoala un Aro 244, cu sofer, care sofer ii dadea si o sticla de Pepsi, sa nu fie obligat sa bea apa pe care o beau alte cateva sute de elevi. Facea si cateva ore de pian pe saptamana si doua ore de germana cu meditator, in afara de ce faceam noi la scoala. Nu l-am invidiat niciodata, cu toate ca imi dadeam seama, cu mintea mea de atunci, ca este putin avantajat. Avea 10 la sport, cu toate ca nu era mare sportiv, ca alti colegi care faceau sport de performanta, avea 10 la desen, cu toate ca stia, la fel ca mine si ca majoritatea colegilor, sa deseneze o casa la nivel de clasa a III-a, avea 10 la romana pentru ca se medita cu tovarasa de romana, care consuma ulei de peste, avea 8 la mate pentru ca se medita cu cine trebuia, care consuma ulei de peste (8 era o nota la care se visa pe vremea aia), avea 10 la atelier cu toate ca l-am vazut de prea putine ori dand la pila. Se pare ca si tovarasului masitru ii placea uleiul de peste. Si acum vreau sa va spun ca uleiul de peste a fost un bun lubrifiant. Unde lucrurile nu mergeau, din punctul de vedere al parintilor lui Dimo, lucrurile trebuiau unse. Si cu ce puteau fi unse daca nu cu un ulei natural de peste si cu alte produse piscicole? Astea au fost beneficiile uleiului de peste.
Asa vedeam eu si cu colegii mei consumatori de sandwich, cam doua cani, lucrurile la ora aia, inainte de 1989. Fara invidii si fara sa facem nici un compromis in ceea ce priveste prietenia. Nu aveam nimic de impartit, nimeni cu nimeni.
Cand ne-am reintalnit in treapta a II-a de liceu cu Dimo si cu alti fosti colegi de gimnaziu, ne-am adus aminte de anii de gimnaziu. La o cafea si la o bere, i-am spus lui Dimo ca, din punctul meu de vedere, a fost avantajat, ca uleiul de peste a facut mai mult decat putea face un sfat dat mie de mama, decat o fapta buna facuta fara sa astepti recompensa. Am aflat un raspuns la care nu ma asteptam. Uleiul de peste a ucis o copilarie, a lui Dimo, pe care noi, la varsta adolescentei, il invidiam. Nu a avut prieteni de copilarie, el mergea la scoala cu soferul, nu a facut sport si nici atelier cu colegii lui, singurele discipline la care mai interactionam, nu a chiulit niciodata in gimnaziu pentru ca il astepta Aro sa il duca acasa, nu a jucat lapte gros si noua pietre dupa ore, nu a fumat nici o tigara la leagane, nu a jucat cutitasul, nu a jucat fotbal niciodata, nu a jucat coci sau liniuta, nu a fost la film cu gasca, nu a tinut de mana nici o colega in drum spre casa. Astea au fost dezavantajele uleiului de peste.
Intrebarea de incheiere este: ca parinte v-ar placea sa va folositi de avantajele uleiului de peste pentru copiii vostri?
