De mai bine de 20 de ani domeniul IT este un motor al societatii. Acest domeniu a avut cea mai rapida dezvoltare. Romania s-a intalnit propriu zis cu acest domeniu dupa ’90. Prin ’92 daca aveai un 386 erai un fel de semizeu. In ’96 era la moda 486, care rula cu frecventa maxima de 100 Mhz. Existau si 486 la frecventa de 33 Mhz. In ’95 Pentium a lansat primul procesor. Dupa cativa ani era deja o moda sa ai un Pentium la 166 Mhz, apoi 233 si asa mai departe. Ganditi-va ca acum cel mai slab telefon mobil este un quadcore la 1.3 Ghz, adica de 10 ori mai rapid decat cel mai performant PC de acum 20 de ani. Sa nu mai spunem de memorie interna. Primul meu PC avea 8 Mb de RAM. Acum, cel mai slab smartphone are 2 Gb de RAM. Mai aduc aminte de spatiul de stocare. In facultate aveam colegi cu 386, care rula Windows 3.1, cu hard disk de 50 Mb. Acum exista telefoane cu 128 Gb. Vreau sa mai spun ca acum 20 de ani, daca imi spunea vreun coleg sau prieten ca voi avea un hard disk extern de 2 giga, ma umfla rasul. Asta inseamna dezvoltare a unui domeniu care, pentru societate, inseamna progres. Pentru societate in ansamblul ei. Nimeni, acum mai bine de 20 de ani, cand au aparut PC-urile la noi in tara, nu se gandea la dramele ce se vor naste datorita acestui progres.
In ultimii ani se foloseste tot mai mult tot ce incepe cu e: e-mag, e-pantofi, e-vacante, e-book etc. E un lucru absolut normal. E normal ca in 2018 sa putem face plati on line, sa vedem un concert sau sa urmarim seriale on line.
Copiii si adolescentii petrec din ce in ce mai mult timp in fata calculatorului sau al tabletei sau al smartphone-ului. Totul se invarte in jurul grupurilor facute pe whatsapp, facebook, twitter. Tot timpul au de impartasit o fotografie, un gand sau o emotie, fapt care nu le mai da timp pentru a impartasi trairi si ganduri cu famila sau cu prietenii din afara calculatorului. Sigur ati vazut grupuri de tineri la o terasa care comunica prin intermediul telefoanelor.
Din aceasta tendinta normala a tinerilor de a folosi aceste instrumente, smartphone, tableta, cat si din faptul ca parintii sunt din ce in ce mai preocupati in a castiga bani pentru a le oferi copiilor ce nu au putut avea ei, rezulta mai putin timp petrecut in mod real in familie. Ganditi-va doar la sutele de mii, poate chiar la milioanele de parinti care lucreaza in alte tari si care comunica cu copiii pe skype. Ganditi-va ca acesti parinti isi intalnesc copiii si discuta cu ei in lumea reala doar la intervale de cateva luni. Copiii si adolescentii cauta raspunsuri si solutii pe net si in grupul de prieteni imaginari. Parintii si profesorii nu ii mai inteleg, se simt de multe ori neascultati de nimeni, neintelesi si nedreptatiti si gasesc refugiul in prietenii virtuale, in jocuri de strategie, in realitati virtuale.
Totul este mai frumos si mai simplu in aceasta lume unde nu te judeca si nu te cearta nimeni. Daca joci cateva ore pe zi un joc devii mai bun in scurt timp, mai treci un nivel, intr-un an sau mai putin ajungi la cel mai inalt nivel al jocului. Orice ai face in lumea reala, mai ales ca adolescent, e foarte greu sa ajungi la ultimul level intr-un an, asa ca, in cele mai multe cazuri, adolescentii aleg calea usoara, aceea de a fi cei mai buni in lumea virtuala.
Din pacate, in ultimii ani, e-realitatea este mult mai importanta decat realitatea, pentru din ce in ce mai multi adolescenti. A aparut si a fost recunoscuta din punct de vedere medical dependenta fata de jocurile pe calculator. Au aparut, de asemenea, clinici care incearca sa vindece aceasta dependenta.
Cu cativa ani in urma problema e-realitatii parea ireala si inexistenta; acum, la aceste probleme privind e-realitatea trebuie ca atat parintii cat si copiii, afectati in egala masura, sa gaseasca solutii. Ca de e-solutii e plin internetul.
