Ma cunosc cu Yalcin de mai bine de 20 de ani. Am fost leat in liceu, dar nu colegi de liceu. Ne-am intersectat dupa cativa ani de la terminarea facultatii. Eu lucram la un service, el repara masinile la service, asa ca am legat o relatie care, cu timpul, s-a transformat in prietenie.
A vazut cum mi-au crescut copiii, am vazut cum i-au crescut lui copiii, am impartit din ajunsuri si neajunsuri, am invatat unul din experienta celuilalt. Cum a devenit el primul meu prieten neamt va voi povesti in cele ce urmeaza. Nu am datele cele mai sigure din punct de vedere cronologic, dar ca poveste sigur suna bine.
La putin timp dupa casatorie, Yalcin si proaspata lui sotie au placat intr-o excursie cu autocarul in Germania. Nici Yalcin si nici Adel, proaspata lui sotie, nu erau saraci, dar asa se faceau excursiile acum mai bine de 10 ani. Si, pentru cei mai tineri, nu era vorba de RDG.
Povestea spusa de Yalcin, care a devenit primul meu prieten neamt, suna cam asa: dupa mai multe zile de calatorit in Germania cu autocarul, au oprit langa o piata in Nurnberg. Lumea din autocar a coborat in piata de legume si, in limba gimnastica, au incercat sa faca cumparaturi. Yalcin, din intamplare, a nimerit la un vanzator turc, cu care a comunicat foarte usor, tinand cont de faptul ca este tatar si ca a lucrat ani de zile la o multinationala cu actionariat principal din Turcia.
Interesant este ca cei din autocar l-au vazut comunicand cu vanzatorul din piata de legume din Nurnberg si au tras concluzia ca este vorbitor de limba germana. Mai mult dacat atat, odata cu ocuparea locurilor din autocar, vecinii de locuri au convenit, in mod tacit, sa il urmeze pe singurul vorbitor de “germana” din autocar. Mai interesant este ca Yalcin a aflat ultimul ca este singurul translator de pe randul lui din autocar.
Cu ocazia acestei povesti mi-am adus aminte de alta, din timpul gimnaziului. Aveam o profesoara de germana foarte stricta. Dar degeaba era stricta atata timp cat unii dintre noi erau trompete. “Setz dich” e la fel cu “sit down”, dar noi nu stiam asta in clasa a V-a, mai ales de frica tovarasei profesoare, asa ca de fiecare data cand un coleg era intrebat ceva si nu stia sa raspunda, era rugat sa ia loc, adica tovarasa de germana ii spunea “Setz dich”, dar el si, presupun, alti colegi, traduceau mai simplu: 10. Surprinzator era ca la sfarsitul fiecarui trimestru, dupa multi de 10, adica setz dich, media la germana era doar 5.
Dupa multi ani de prietenie cu Misu si cu Gabriela, sot si sotie si colegi de gimnaziua, am aflat ca el era unul dintre cei care aveau printre cei mai multi de 10.
Oricum, cu un “Ich liebe dich!” tot am ramas. Mai ales Misu si Gabriela.
