Nu m-am proclamat mare cititor, nici de proza si nici de poezie. Dupa ce m-am intersectat in discutii cu un prieten, coleg de generatie dar nu de liceu, am ajuns la concluzia ca sunt macar cititor. La orice intrebare de genul “ai citit cartea …” sau “ ai citit poezia” raspunsul inevitabil era “foarte putin, spre deloc”. Nici de-al naibii nu recunostea ca nu a citit nuvela, romanul, poezia sau piesa despre care era intrebarea.

O alta intamplare de acest gen. Am vrut, impeuna cu un prieten, sa cumparam un Vito pentru excursii. In anunturi autovehiculul parea echipat cu instalatie de aer conditionat. Cand l-am intrebat pe vanzator daca masina are AC raspunsul a fost: masina are patru geamuri electrice. Nici de al naibii nu a recunoscut ca a incercat sa minta, masina avand instalatie de aer conditionat, dar nefunctionala.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, un matematician a demonstrat o remarcabila intelegere a efectului de selectie. In exemplele de mai sus cred ca interlocutorului i-a fost greu sa selecteze raspunsul corect, asa ca minciuna sa, prin omisine, a fost trecuta la neputinta sau incetineala de a selecta. Matematicianul Abraham Wald, evreu dupa nume si pronume, cum ar spune doamna ministru de interne, a facut cateva recomandari in ceea ce priveste partile avioanelor care ar trebui intarite pentru a creste rata de supravieturie, dupa ce avioanele se intorceau in urma atacurilor inamice. Spre surpinderea tuturor superiorilor, matematicianul a recomandat blindaje suplimentare in locurile care nu prezentau nici o avarie. “Ideea lui era ca gaurile de glont pe care le-a vazut la avioanele care supravietuisera indicau locuri in care un avion putea sa fie lovit, si totusi sa reziste. El a tras concluzia ca avioanele doborate au fost probabil lovite tocmai acolo unde avioanele ramase au avut norocul sa nu fie lovite”.

Ramarcabil, spunem noi dupa mai mlt de 70 de ani. Cat de destepti erau unii cu peste jumatate de secol inainte! Dar, surprinzator, in afara ca ne miram, nu tragem nici o concluzie.

Daca lucrurile merg bine undeva, de ce sa nu incurajam lucrul ala, sa il blindam, sa il scutim de stres, adica de taxe? Exemplul bun ar fi industria IT. Aceasta industrie aduce plus. De ce statul nu are puterea sa isi inchipuie urmatorul scenariu: sa ne inchipuim (stiu, repetare) ca nu avem industrie IT. Trebuie sa investim cel putin cateva milioane de euro si cativa ani. Daca trebuie, investim. Statul acorda cateva scutiri de taxe, alte avantaje fiscale si, iata, apar rezultatele. Avem o indistrie viabila. Aceasta industrie aduce cateva procente la PIB si promoveaza Romania prin cateva produse romanesti vandute la nivel mondial. Punct.

Sa ne inchipuim ca nu avem industrie IT. Trebuie sa investim cel putin cateva milioane de euro … V-ati prins? De ce sa nu incurajam acest segment, plecand de la ipoteza ca acum s-a inventat? De ce sa franam ceva care functioneaza si sa nu avem puterea sa ne inchipuim ca acel domeniu nu exista si ca trebuie sa il inventam cu multi bani si cu mult timp? Sau alt scenariu.

Guvernul isi propune, prin programe guvernamentale sau prin programe europene sa dezvolte antreprenoriatul in Romania. Se inventeaza un program cu scutiri de taxe pentru cateva sute sau mii de SRL-uri infiintate intr-o perioada de timp. Aceste SRL-uri sunt scutite de anumite taxe si au si cateva facilitati pentru taxe pe personal etc. Se infiinteaza, se finanteaza, functioneaza si dupa cativa ani capituleaza. Suntem multumiti ca am atras fonduri europene, dar firmele nu sunt viabile, s-a cheltuit pentru ele o suma de bani si foarte mult timp, iar rezultatele tind catre zero.

Nu reuseste statul sa inteleaga ceva ce a inteles un matematician mediocru acum 70 de ani? Hai sa incurajam ceea ce merge si sa ajutam sa mearga mai bine, nu sa inventam orice lucru care promite dar nu confirma. Nu stim sa facem o selectie “darwiniana”, naturala. Daca merge, lasa-l sa mearga. Daca ai doi copii, unul bolnav si unul genial si tu, ca familie, investesti toata energia in copilul bolnav, castigi din punct de vedere empatic dar pierzi din toate celelalte puncte de vedere. S-ar putea ca ultimul exemplu sa fie prea dur, dar in economia unui stat cam asa se gandeste. Intre a da ajutoare sociale si a a finanta cateva clase de exceptie sau cativa olimpici la matematica, informatica, fizica, chimie sai olimpici sportivi, as alege a doua varianta.

Aceasta idee se poate extrapola de la stat la orice mica societate comerciala si, mai interesant, la orice familie. Haideti sa nu visam la cai verzi pe pereti, hai sa ne bucuram si sa dezvoltam ceea ce avem. Haideti sa avem puterea de a lua decizii. Sa facem selectie.