MAJORAT NEVE

Acum vreo 2 ani, cand baiatul meu era in clasa a XI-a, mai stateam de vorba cu el si ii impartaseam din experienta mea de viata. Ii spuneam ca cele mai frumoase majorate sunt cele pe neve, adica cele la care nu esti invitat, cele la care nu prea te cunoaste nimeni, unde poti fi ridicol fara sa te fotografieze sau sa te filmeze cineva, niste chefuri despre care iti poti aduce aminte cu placere si fara frica. Radu, baiat destept, a prins repede ideea si dupa cateva saptamani imi spune, ca unui prieten, ca s-a ivit ocazia unui majorat pe neve. Tata, da-mi si mie niste bani de taxi, ca merg cu Rares la un che, despre care am mai vorbit noi. Am sarit imediat in ajutorul juniorului, am decartat bani de taxi si de cadou, bani de taxi care, am aflat ulterior, au fost cheltuiti, cei pentru cadou mai deloc, i-am urat distractie placuta si direct nanel, ca eram putin obosit. Vine fiu-meu dupa maxim doua ore si imi povesteste: ne-am dat jos din taxi, am fumat o tigara ( chiar daca stiam si eu si el ca nu fumeaza), ne-am aranjat putin si am vrut sa intram in club. La intrare ne-a intampinat un barbat cam la 40 de ani, ce face baietii, ati venit la chef?, bineinteles, sunteti pe neve?, bineinteles, vedeti ca eu sunt tatal sarbatoritei si, pe vremea mea cu asta ma ocupam, cu chefuri la care nu eram invitat. Le-a dat baietilor bani de taxi, le-a mai dat 50 de lei sa bea si ei o bere la un bar din zona si gata, majoratul s-a incheiat inainte sa inceapa.

Dupa ce mi-a spus Radu povestea, mi-am adus si eu aminte de o intamplare asemenatoare, pe care o voi transforma in povestea ce urmeaza.

Eram si eu in clasa a XI-a, lucrurile se intamplau la putini ani dupa 1989. Majoratele nu se faceau de obicei sau, in cazul in care se faceau, erau niste chefuri in apartament, unde veneau cativa prieteni si cateva prietene, bunicii si unchii stateau in bucatarie sau intr-un dormitor, copiii se distrau in sufragerire sub supravegherea abia vizibila a taticului, nu se fuma sau se fuma doar in balcon sau pe scara blocului, muzica era data la un volum decent pentru a nu deranja vecinii si gata, mi-am facut majoratul.

Vineri dupa amiaza aflu de la un coleg de clasa ca alt coleg de clasa, Vio, isi face majoratul sambata. Stiam unde sta Vio, intr-un cartier de case, cu curte si cu bolta de vita, cu garaj si cu o frumoasa pivnita. Stiam unde sta pentru ca era unul dintre colegii care aveau video si noua, baietilor, ne placeau filmele video, mai ales cele ,,istorice”. Nu eram invitat deloc sau, cum spune un prieten de-al meu, spre deloc. Pentru ca era o sambata seara libera, fara vreun program stabilit, ca mai toate sambetele, imi iau blugii subtiri, pentru ca aveam doua perechi, cam cum sunt anvelopele acum, de vara si de iarna, imi iau si singura camasa cu ceva flori, pentru ca era moda flower-power, imi propun sa iau ceva flori pentru mama lui Vio din vreo gradina din drum, pentru ca statea la doua statii de tramvai de mine si nu meritam sa ma inghesui cu toti nepetrecaretii si gata, ma simteam pregatit pentru inca un majorat.

In fata blocului, pe banca, ma intreaba Gar, un prieten, ce planuri am, cand m-a vazut imbracat de oras. Ii zic ca merg la un majorat neve, el stia despre ce e vorba, imi propune sa vina si el atarnache, eu sunt de acord pentru ca aveam o vorba, luata de la un coleg tatar din treapta I: unde-s doi puterea-i multi, asa a inteles el versurile de la Hora Unirii. Gar era imbracat intr-un trening frumos, si cu un tricou turcesc cu crocodil, la fel de frumos, foarte pregatit pentru un chef la care nu e invitat de organizator, dar e invitat de mine. Am coboarat 100 de metri pe strada pana la un non-stop, mi-am luat eu 4 tigari la bucata pe care le-am bagat in buzunarul camasii, si-a luat si Gar cateva tigari pe care le-a bagat in buzunarul treningului, am luat 3 flori dintr-o gradina si gata, pregatiti de chef. Cand am ajuns din nou in fata blocului ne intampina un alt prieten, Croif, care se invita si el la majoratul lui Vio si, daca unde-s doi puterea-i multi, atunci unde-s trei puterea-i si mai multi. Hai, Croif, cu noi, ca nu are ce sa ni se intample. Croif abia iesise din casa, echipat regulamentar pentru o seara pe banca in fata blocului: slapi, bermude, tricou cu dungi si cu crocodil, si cu bani pentru o tigara la bucata. In 20 de minute am ajuns la poarta la Vio, poarta era deschisa, doar ca nu scria welcome la intrare. Am intrat toti trei cu tupeu, am dat buchetul de flori mamei sarbatoritului, am facut traditionala urare sa va traiasca baiatul si sa fie sanatos si ne-am amestecat in multime. Am luat o tarie, alcoolul ne-a dat curaj, am dansat un rap, a urmat un reggae, UB40 tin minte ca era la mare moda. Am mai luat o tarie, am bagat o balada rock, am lasat o mana pe posteriorul unei invitate, posteriorul nu a zis nimic dar invitata a zis ceva, am mai baut o bere pentru ca deja era foarte cald si dupa vreo ora credeam ca este majoratul meu, asa de bine ma simteam. Am iesit in curte sa fumam o tigara si atunci, de nicaieri, am fost vazuti grupati, de varul mai mare al lui Vio, pe care il stiam de la liceu si care ma stia si el de pe langa liceu si stia ca nu sunt invitat. L-a chemat pe Vio, el era la fel de vesel ca noi, si l-a intrebat daca suntem invitati. Da, bai Dane, tu poate ai putea fi, dar astia doi sigur nu sunt. In vremurile alea inca mai functiona solidaritatea de cartier, asa ca am hotarat sa ma retrag, impreuna cu invitatii mei neinvitati de Vio. In drum spre casa Croif, putin ametit, la fel de ametit ca mine si ca Gar, vine cu o intrebare, la care simtea ca merita un raspuns: bai Dane, de ce ne-au dat astia afara, ca nu am facut nimic rau? Si, pentru ca eram un fel de organizator al petrecerii, cel putin al celei neve, am gasit un raspuns care ne-a impacat pe toti trei: i-am explicat lui Croif ca am fost dati afara de la majoratul lui Vio pentru ca el era imbracat in bermude si incaltat in slapi, in conditiile in care tinuta era obligatorie. El a primit un raspuns, noi am gasit un vinovat, am mai fumat o tigara la bucata in fata blocului si ne-am pregatit pentru urmatorul majorat care, cu siguranta, avea sa vina. Si a venit. Tot neve.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *