Acum ceva timp mi-am adus aminte de un banc. Ion si Gheorghe mergeau unul langa altul prin sat pe un ger napraznic. Ion avea caciula indesata pe cap, Gheorghe cu capul descoperit. Ion il intreaba pe Gheorghe: tu de ce nu porti caciula? Gheorghe raspunde: am purtat, dar de cand am avut accidentul ala nu mai port. Ion: ce accident?

Gheorghe: acum un an, tot pe vremea asta si tot pe un ger ca asta mergeam prin sat si m-a intrebat Vasile daca nu vreau sa beau o suta de vodca, ca faca el cinste. Eu aveam caciula trasa bine pe urechi si nu l-am auzit. De atunci nu mai port caciula. Ei, si de la caciula lui Gheorghe mi-am adus aminte de intamplarea pe care o voi impartasi in cele ce urmeaza.

Aceasta va fi o poveste despre un student la Poli, nu o povestire, pentru ca nu sunt implicat de nici un fel, sunt doar povestitorul. Am auzit aceasta poveste de la un prieten mai in varsta care a facut facultatea pe vremea lui Ceausescu. Si cand spun vremea lui Ceausescu spun ca era vorba de vremea lipsurilor in general si in particular era vremea bucuriei de a avea o pereche de blugi sau de adidasi, de un aparat foto sau de o bricheta, de un tricou imprimat sau de un ceas, de o cutie de bere sau de un pachet de tigari de care nu mai auzise nici un prieten si, nu in ultimul rand, de bucuria de a avea o caciula ruseasca de iepure, pentru ca despre asta va fi vorba in randurile de mai jos.

Cei mai in varsta isi aduc aminte de povestile cu metodele de a fura o pereche de blugi sau un tricou mai interesant de pe culme, adica de metoda “pisica”, cei de la malul marii sigur au auzit de metoda “prosopul”, adica hotului ii scapa prosopul din mana si cand il ridica apuca si tot ce era sub el, cred ca in fiecare zona geografica existau metode de a fura una, alta.

Un prieten montaniard imi povestea ca a stat o noapte in arestul militiei din Fagaras pentru ca l-a prins un militian in gara cu un rucsac cu care urma sa mearga pe munte si cu doi pioleti facuti de montaniard, pentru ca nu se gaseau de cumparat. Militianul a presupus ca pioletii sunt facuti si folositi pentru a ascalada blocuri si de a fura din balcoane. Lucrurile astea chiar se intamplau in zona respectiva, nu degeaba prietenul meu a vizitat arestul. Totul s-a rezolvat cu o declaratie.

Prin 87 – 88 era mare fita pentru barbati sa poarte caciula ruseasca din blana de iepure. Prietenul meu era unul dintre posesorii acestui produs cam de lux in vremurile alea si tinea foarte mult la acest produs. Tot de la el stiu ca in metrou se mai furau caciuli din acestea. Cum? veti intreba. Inainte de a ajunge metroul in statie, hotul sau grupul de hoti se posta langa cel care avea caciula pe cap si imediat dupa ce se anunta “atentie se inchid usile” hotul lua caciula si fugea, reusind sa se strecoare printre usile care, surprinzator, chiar se inchideau in urma lui si ramaneau inchise, transformandu-se in bariera dintre vechiul proprietar si noul propritar al pretioasei caciuli.

Eroul acestei povesti se intorcea la primele ore ale diminetii de la un chef spre Regie, urmand sa coboare la statia Semanatoarea. Foarte obosit dupa o noapte de betie, atipea din cand in cand, fiind deranjat de un grup mai glumet care se postase in fata scaunului sau. Stiind ca in metrou se mai furau caciuli, a fost prevazator asa incat si-a pus caciula in rucsacul pe care il lua tot timpul cu el si pe care il tinea intre picioare. Chiar daca grupul din fata il sacaia, a reusit intr-un final sa adoarma. Cand a auzit ca prin vis anuntul “urmeaza statia Semanatoarea cu peronul pe partea dreapta” s-a trezit putin buimac si l-a vazut pe unul din grupul de glumeti ca are o caciula de blana cam la fel cu a lui. Imediat s-a gandit la ce-i mai rau, adica la faptul ce glumetul i-a furat caciula. Nu a intrat in panica si, mai mult, si-a facut imediat un plan. S-a postat in spatele lor, cat mai aproape de usa si, in momentul in care a auzit “atentie se inchid usile”, i-a luat caciula de pe cap glumetului si, dupa ce usile s-au inchis, i-a batut obrazul prin geam si a spus: golanilor, ati vrut sa imi furati caciula.

Foarte obosit si in acelasi timp satisfacut de isprava pe care o facuse, a ajuns in camera si le-a povestit colegilor toata intamplarea, cum i-au furat golanii caciula si cum a reusit el sa si-o recupereze. La finalul povestii a deschis rucsacul si a descoperit caciula lui in rucsac si noua lui caciula pe cap. Avea doua, in noaptea respectiva castigase o caciula dar, tot in noaptea aceea a pierdut dreptul de a mai calatori cu metroul cel putin o luna.

Astfel a descoperit Bucurestiul vazut din mijloacele de transport de suprafata si l-a descoperit mergand cu capul descoperit. La fel ca lui Gheorghe de la inceputul povestii, si lui i se intamplase un accident.