THULE

Urmeaza o poveste romaneasca pe care am spus-o de nenumarate ori prietenilor. Se vede ca nu ma satur de ea, asa ca o voi mai impartasi inca o data. Este o poveste aflata de la un prieten, care a aflat-o de la niste prieteni care se jura ca este adevarata.

Acum multi ani niste copii, de fapt tineri adulti de prin partile romanesti ale Moldovei, au plecat la munca in Italia. Copii saraci, de la tara, nu au uitat ca au fost crescuti de bunica lor asa ca, atunci cand s-au asezat cat de cat si si-au facut un rost, au chemat-o pe bunica la ei in Italia, sa isi traiasca linistita ultima parte a vietii.

Bunica s-a simtit in al noualea cer, era cea mai bucuroasa din sat si mandra nevoie mare ca e prima batrana care paraseste tara si pleaca nu oriunde, ci la nepotii ei, care nu au uitat-o. Nepotii au asteptat-o la aeroport, au dus-o cu masina lor intr-o mica localitate in care locuiau, intr-o casa mica dar cocheta, cu putina gradina, exact ce-i trebuia bunicii pentru a nu se plictisi.

Cateva luni lucrurile au decurs conform asteptarilor celor trei, bunica s-a adaptat cu traiul de huzur oferit de nepoti, a inceput sa inteleaga cateva cuvinte in italiana, vecinii din mica localitate o recunosteau ca fiind una de-a lor, ce mai, totul era minunat, pana cand, fara sa anunte pe nimeni, bunica a murit de batranete, dar cu mare bucurie in suflet, alaturi de cei doi nepoti pe care i-a iubit cel mai mult.

Dupa ce si-au revenit din socul provocat de moartea bunicii, nepotii au cautat solutii pentru repatrierea batranii. Au aflat cu stupefactie ca este necesar un transport special, care este exagerat de scump, oricum un pret care le depasea bugetul. Romani descurcareti, cu ceva scoala a vietii, au fost siguri ca au gasit solutia. Au cumparat un Thule second hand si, printre multe haine, au inghesuit-o si pe bunica, incercand sa o duca in satul indepartat din Moldova pentru a fi inmormantata in pamantul in care si-a dorit sa fie inmormantata.

Economia facuta era foarte mare, riscurile foarte mici pentru ca la punctele de frontiera controalele erau mai mult formale, mai ales dupa intrarea un UE. Planul parea perfect, nu au avut nici o surpriza, au trecut din Italia in Austria fara nici un control, din Austria in Ungaria la fel, urma trecerea din Ungaria in Romania. Aici erau cele mai mari emotii dar, cu mici cadouri si cu o ciubucareala, sperau sa reuseasca. Pentru ca erau foarte obositi si pentru ca nu voiau sa fie luati la ochi de vamesi pentru ca treceau punctul de frontiera noaptea si pentru ca urma cea mai grea parte a drumului a doua zi, au hotarat sa se odihneasca. Oricum erau tare multumiti ca ajunsesera cu bunica aproape de Romania. Erau setati pe costuri minime, asa ca au tras masina intr-o parcare de TIR-uri intre Budapesta si Nadlac si au hotarat sa doarma pana dimineata, cand urmau sa plece spre plaiurile Husilor unde isi propusesera sa ajunga seara. De oboseala au adormit amandoi si in dimineata urmatoare au avut cea mai mare si mai urata surpriza: cineva furase Thule de pe masina, crezand ca au dat lovitura. Era furat de pe o masina cu numere de Italia si era si foarte greu. As vrea sa fi fost acolo in clipa in care hotii maghiari au reusit sa deschida Thule pentru a-si imparti prada.

Finalul povestii nu il stiu pentru ca prietenul meu, care stia povestea de la niste prieteni care se jurau ca e o poveste adevarata, nu il stia nici el. Oricum, de cate ori vad o masina echipata cu Thule ma intreb daca cei din masina sunt insotiti si de bunica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *