CAMPIONATUL MONDIAL DE COCI. PE JUDET

In afara de constanteni nimeni nu intelege despre ce e vorba, sau aproape nimeni. Ultim, pen, ante. In urma cu foarte multi ani, cand ne intorceam dintr-un cantonament din Piatra Craiului am vazut o mana de baieti care jucau coci in Zarnesti. I-am intrebat de unde stiu acest joc si au raspuns ca il stiu din tabara de la Navodari din care venisera cu cateva saptamani inainte. Ultim, pen, ante este inceputul unui joc de coci. Pentru cei care nu isi amintesc, pentru ca toti constantenii stiu in mintea lor despre ce e vorba, si toti o sa jure ca stiu sa joace, jocul incepea cu aruncatul bilei de la o linie spre alte doua linii, cine ajungea cu bila mai aproape de linia cea mai indepartata incepea jocul. Era un avantaj pentru cel care arunca ultimul bila de otel (otica) sau de sticla (limonina) spre acea linie pentru ca avea posibilitatea sa il mute pe cel care era cel mai apropiat de linia care ii dadea dreptul sa inceapa jocul, linia cea mai indepartata.. De unde si vorba “ultim”. “Pen” insemna penultim, “ante” insemna inaintea celui care spune “pen”. Mai exista si vorba “antepen”. Va dati seama ca acum pot inventa si “anteantepen” si asa mai departe. Nu aveti cum sa nu intelegeti sau sa nu va aduceti aminte. E simplu. Posibilitatea sa ii ia acest drept insemna sa ii mute bila, sa ii dea in cap, sa ii dea patratica sau alte denumiri ale procedeului, pe care eu s-ar putea sa le fi uitat si care insemna ca bila lui pen sa ii mute bila lui ante de la linia mai putin indepartata. Bila lui ultim o putea muta doar dumnezeul cociului, asta insemna sa spui ultim. Cand spuneai “ultim” si erai “ultim” aveai un mare avantaj, era ca si cum spuneai in limbajul cociului sa se faca lumina. Exagerez putin pentru a ma face inteles.

Cred si sper sa fi fost foarte clar. Constantenii sigur vor intelege, ceilalti vor fi obligati sa isi caute prin oracol si printre prietenii de liceu sau de facultate sau de armata colegi constanteni. Nu mai spun de FB. Asta e ce am aflat de pe FB, e mai jos.

Întrebare adresată persoanelor de peste 30 de ani: Vă mai amintiți de jocurile copilăriei? Dar despre jocul cu bile denumit ”Coci” (sau cotch), pe bani sau pe ”came” (capace metalice de sticle, n.r.) vă mai amintiți? Ei bine, ca o noutate, pentru cei care au amintiri placute legate de acest joc, îi anunțăm că la Constanța se organizează, anul acesta, ”Campionatul Național De Coci – Cupa Litoral”, eveniment organizat și distribuit pe Facebook. Acesta va avea loc pe data de 15 mai, la Constanța, și sunt așteptați jucători din toată țara. E informatie din presa locala si continua mai jos.

S-ar părea că sunt mulți interesați să participe, deși, din comentariile postate de internauți, unii nu știu ce fel de joc este acesta. Pentru cei mai tineri care nu au copilărit în spiritul anilor 70 – 80 – 90, potrivit site-ului 123urban.ro, coci-ul este un joc cu bile de sticlă (limonine) sau de oţel (provenite din rulmenţi radiali), practicat in Dobrogea. Se joacă individual sau pe echipe. Se poate juca pe bani (monede) sau capace de bere, cîştigător fiind cel care loveşte toate ţintele (monede sau capace), respectiv îi elimina pe toţi ceilalţi concurenţi prin „datul în cap” (lovirea bilelor respectivilor). Tehnica de aruncare a bilei utilizează aşa-numitul „chiştoc”, format de degetul mare, indexul şi mijlociul de la mînă. De asemenea, ”terenul” pe care se joacă acest joc se numește ”iol”.

Regulile mi se par bine facute dar nu despre asta e vorba. In urma cu mai multi ani vorbeam cu un amic, Alexandro, sa organizam un campionat de coci. Orice idee e foarte buna, finalizarea se dovedeste de multe ori sa fie un fiasco. Asa a fost si la noi. Am citit in presa constanteana ca cineva s-a gandit inca o data, dupa multi ani, la acest campionat si chiar incearca sa il organizeze. Pentru detalii https://www.replicaonline.ro/campionat-de-coci-la-constanta-351635/.

Aceasta stire mi-a trezit multe amintiri, cred ca se vede. Asa ca va voi explica ce inseamna sa “nu ai peste”. Este un fel de offside la fotbal, ca sa ma fac inteles. Nu ai voie sa iti creezi un avantaj din a fi primul care ataca o moneda (cama). Esti obligat sa o ataci, adica sa treci cu bila peste ea. Daca nu treci, daca incerci sa te apropii de moneda sau de cama incet, incet, esti penalizat cu cuvintele “n-ai peste”, adica nu ai trecut de piesa, adica nu ai trecut peste ea, adica, mai simplu, nu ai peste.

Alta vorba care mi-a ramas infipta in memorie este “toate ale mele”. Daca terenul de joc, Oblemenco al cociului sau iol, cum se numea la noi, era plin de iarba, de pamant care dadea oarece denivelari, de vreo groapa sau de vreo baltoaca mica, aveai voie sa spui “toate ale mele” si sa iti imbunatatesti terenul de joc. Mi se pare de mare bun simt, fata de ce vad in liga I de fotbal. Aveai voie si ti se dadea timp sa faci tot ce tine de tine pentru a-ti imbunatati conditiile de joc: aveai voie sa smulgi ceva buruieni, aveai voie sa pui ceva pamant in baltoaca dintre bila ta si moneda sau bila pe care voiai sa o ataci, aveai voie sa batatoresti pamantul, era fair play sa faci toate aceste lucruri doar daca intonai cuvintele magice “toate ale mele”. Ce reguli simple, de copii, pe care le respectam cu totii fara sa putem contesta regulamentul, fara sa putem sa strangem semnaturi cu care sa contestam la federatie abuzuri, fara sa avem nevoie de federatie sau de liga, de arbitri sau de observatori.

Imi mai aduc aminte de inca o regula sau vorba: “pune-te pe mot”. Profesionistii aveau mot un capac de la ampicilina, pe care orice bila se aseza mai natural decat in rulmentul din care a fost luata. Capacul de ampicilina avea avantajul ca, daca era taiat cu o lama, putea primi si o moneda sau o cama, astfel ca tinta putea fi putin inaltata, astfel ca era mai vizibila pentru atacator. Mai erau moturile de amatori sau de incepatori, reprezentate de capacele de la pasta de dinti Cristal (sper sa va aduceti aminte) si, de neuitat, exitstau moturile cele mai frecvente, inelele de cravata. Daca vedeai un pionier cu un singur inel la cravata, sigur nu juca coci. Daca avea doua sau mai multe inele la cravata de pionier, puteai sa te bagi in seama cu el si sa il inviti sau sa il provoci sa un coci pe bani. Daca jucai pe came erai amator. Daca jucai pe 1 sau 3 lei erai cam la nivel de FCSB, daca treceai la 5 lei sau mai mult, erai deja de Champions League.

Imi mai aduc aminte cum faceam rost de otici sau de otele, cum se spunea. Pentru ca locuiam aproape de un service auto, mergeam si cautam in gunoaie rulmenti, rulmenti roata fata, cum am aflat dupa multi ani, in gunoi erau doar rulmenti care ne trebuiau noua. Rulmentii respectivi trebuiau sparti pentru a scoate bilele si noi am inventat si metoda de a fi sparti. Scoteam cate o bordura, puneam rulmentul pe o alta bordura si cu bordura scoasa loveam rulmentul proaspat luat de la gunoi, acesta se spargea si noi culegeam bilele. Asta in cel mai fericit caz. In cele mai putin fericite, sa nu spun de cele mai nafericite, rulmentul, in urma loviturii cu bordura, lua traiectorii doar de el stiute, urmare fiind tibii sau glezne sau alte parti ale corpului lovite de un rulment scapat din lesa. Explica-le parintilor ca te-a lovit un rulment si ca tu nu ai nici o vina.

Asta e o alta poveste.

Finalul textului e foarte abrupt pentru ca mi-am adus aminte ca nu stiu unde mi-am pus oticile.

Inchei prin a ura succes participantilor si prin a felicita viitorii campioni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *