Fiecare dintre noi crede, dupa o anumita varsta si dupa o anumita educatie si instruire, ca stie ce are de facut. Fiecare crede ca stie sa se adapteze si stie sa invete din relatia cu familia si prietenii sai, din relatia cu colegii de la locul sau de munca, din relatia cu societatea. Mai mult, crede ca stie cum sa relationeze si cum sa reactioneze la deciziile politice, la nivel macro sau la nivel personal. Mai rau, fiecare crede ca e in stare sa dea sfaturi, cu exemple din istorie, din experiente personale sau din biblioteca. De altfel, fiecare dintre noi simte ca unul dintre cele mai la indemana lucruri e sa dai sfaturi, mai ales cand nu esti implicat. Fiecare dintre noi se trezeste la un moment dat ca judeca judecata celuilalt, modul sau de gandire si de actiune. Nu numai ca ii judecam pe ceilalti, dar suntem putin surprinsi atunci cand aflam ca unii cunoscuti – rude, cunoscuti, prieteni – au oarece necazuri, spun ca suntem surprinsi ca nu au apelat la experienta noastra de viata si nu ne-au cerut sfatul. Cred ca exista si o umbra de satisfactie, aproape putand sa afirmam: “ba’, daca dadea un telefon, poate nu intra in rahatul asta”, sau “daca ma intreba era alta treaba” sau…

Dupa ce luni jucam un tenis cu piciorul ne asezam la o bere si continuam cu repriza a treia. Impartasim pret de aproximativ o ora ce am invatat sau ce am auzit in ultima saptamana. Un coechipier, cand are ceva de spus, de obicei lucruri de bun simt, incepe cu “ia-o pe asta”.

De aceea incep si eu cu “luati-le pe astea”. Copiii de clasa a XII-a au inceput probele de competente. La limba si literatura romana li se da elevilor un text, pe marginea caruia ei trebuie sa dezvolte o idee. De obicei au texte nu foarte alambicate, fara analiza gramaticala, texte din care sa rezulte ca elevii nu sunt analfabeti functionali.

“Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial.” Asta spune wikipedia.

Ei bine, marea majoritate a elevilor de clasa a XII-a promoveaza acest examen, spun ca promoveaza pentru nu exista admis – respins, ci doar unele calificative. Absolventii de liceu care au participat la proba de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana primesc un certificat care atesta nivelul de competenta lingvistica. Doar cel care refuza sa raspunda la intrebari nu poate lua un calificativ. Orice elev care nu refuza sa raspunda la intrebari, ma repet, care nu refuza, obtine unul din calificativele mediu / avansat / experimentat.

Acum revin cu “ia-o pe asta”.

Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.” —George Orwell

Copiii astia care termina clasa a XII-a si au competente lingvistice, vor participa la urmatoarele alegeri si vor trebui sa inteleaga citatul de mai sus. Sau citatul de mai jos.

„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” – Platon

Observati ca se cam bat cap in cap? Normal ca observati, dar viitorii alegatori, cei cu competente lingvistice, ei observa?

„A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.” — Winston Churchil

„Un politician bun este la fel de neconceput ca un hoţ cinstit.” – Henry Louis Mencken

Ce vreau sa spun este ca acesti copii, semianalfabeti functionali, chiar daca sunt copii destepti, vor vota peste doi ani. Mai mult, la votul de peste doi ani va mai participa inca o generatie, o serie de absolventi de liceu cu competente lingvistice, cei care termina liceul la anul. Si pentru ca alegerile se cam fac la final de an, mai apare o generatie, cea care termina liceul peste doi ani.

E o drama ca acesti copii vor vota, mai mult in necunostinta de cauza. E o drama mai mare ca noi, parintii acestor copii ii lasam sa voteze doar cu competentele lor. Avem timp inca cativa ani sa ii transformam din votanti analfabeti in votanti pur si simplu, dar asta depinde doar de noi, din profesorii lor de limba politica. Noi trebuie sa le dam oarecare competente. Una din conditiile pe care ar trebuie sa le indeplinim este aceea ca ar trebui sa fim mai implicati in relatia cu copiii nostri mari. O alta conditie, care ne va aduce mai mult timp pentru a indeplini prima conditie, este aceea care spune sa nu ne mai implicam, nici macar la nivel mental, la problemele pe care noi ni le inchipuim ca le au cunoscutii nostri, rudele sau prietenii nostri.

La urmatoarele alegeri vom vedea daca ne-am facut treaba. Sau nu.