NOI SI CEILALTI

O alta poveste veche care ne poate aduce in actuallitate.

Se spune ca acum foarte multi ani, in capitala culturii, Bagdad, multi ganditori, filosofi si savanti s-au intalnit pentru a lamuri o preoblema care, chiar si atunci, era veche de secole: exista doua categorii de oameni? Erau mari ganditori arabi, chinezi, greci, indieni, de prin toate colturile lumii de atunci. De asemenea, erau crestini, musulmani, brahmani, cam de toate religiile existente la ora aia.

Cei mai multi erau de acord ca exista doua categorii de oameni insa, in momentul in care incercau sa precizeze aceste doua categorii, se iscau discutii, uneori inteleptii chiar deveneau violenti in limbaj.

Musulmanii, de exemplu, credeau ca impartirea era foarte simpla: credinciosi si necredinciosi.

Crestinii, pe de alta parte, pentru ca erau plasati intr-o categorie inferioara sau erau exclusi, preferau sa vorbeasca despre cu totul alte categorii: cei care vor fi mantuiti si cei care nu, adica cei care vor arde in adancurile iadului.

Grecii vedeau lucrurile mai simplu decat musulmanii, existau greci si barbari.

Tot grecii, care il avusesera pe Aristotel, credeau ca totul tine de nastere, nu de la religie, cunostinte, cultura. Oamenii, din acest punct de vedere, se nasteau si mureau stapani sau sclavi. Totul era scris in sangele lor.

Altii, mai rafinati, credeau ca inteligenta si conostintele oricarui individ pot fi hotaratoare. Ei credeau ca oamenii se impart in aceste doua categorii: categoria celor care stiu si categoria celor care nu stiu. De asemenea, credeau ca, cu multa munca si cu dascali foarte buni, fiecare isi putea depasi conditia, pe care natura se parea ca i-o harazise la nastere.

Exita in lume bogati si saraci, ce poate fi mai simplu?

Exista cei care asculta si cei care poruncesc. Asta e de cand lumea.

Exista oameni vii si oameni morti, a spus un intelept indian.

Exista oameni buni si oameni rai.

Discutiile pe aceasta tema, cu contraziceri si cu argumente, au tinut aproape o luna, dupa care acesti intelepti au trebuit sa se desparta. Le-a fost imposibil sa ajunga la o concluzie, la o idee ferma, ceea ce i-a facut pe cei mai eruditi si mai intelepti oameni ai lumii, sa se simta dezamagiti. S-au despatiti cu o oarecare amaraciune in suflet.

Ultimii intelepti care ieseau spre strada au vazut un batran prost imbracat despre care, cei care il insoteau, au spus ca este inteleptul satului lor, un sat indepartat din desert.Acesti oameni foarte instruiti, mai in gluma, mai in serios, l-au intrebat pe inteleptul satului:

  • Crezi ca exista doua categorii de oameni?

  • Bineinteles, a raspuns batranul.

  • Si care crezi ca sunt aceste categorii de oameni?

  • Oamenii care cred ca exista doua categorii si oamenii care nu cred ca exista doua categorii de oameni.

Venind mai spre prezent, cred ca dupa evenimentele din ’89 mai mult cu aceste lucruri ne-am ocupat noi, ca natie, prin nemijlocitul ajutor al carmuitorilor. Exista oameni de stanga si de dreapta, exita sorosisti si nesorosisti, exista pro rusi si pro europeni, exista intelectuali si neintelectuali, exista bugetari si cei care muncesc in mediul privat, exista ardeleni si cei din regat, exista romani din Romania si romani din diaspora, exista credinciosi si necredinciosi. Si tot exista astia si ceilalti.

Dar cu romanii care implinesc 100 de ani de Romania ce se se intampla? Dupa ce, de cativa ani, se lucreaza la vestitul proiect de tara, mi-ar placea sa spunem ca romanii au un lucru de facut, un lucru sau mai multe la care sa punem umarul cu totii. Imi doresc sa tragem cu totii pentru acest proiect de tara si sa nu mai existe ceilalti. Macar cativa ani, cel putin pentru exercitiu.