DE CE NU SE FACE SPORT

Inca de cand era baiatul meu in gimnaziu ma intrebam cum de, dupa notele de le educatie fizica, suntem cea mai sportiva natie din lume si, in realitate, stiti si voi. Nu inteleg de ce in anii gimnaziali, la asa zisele scoli bune, adica la Mircea, Ovidius si Traian, toti elevii au media 10 la sport. Nu intelegeam nici acum zece ani, cand media generala cu care terminau clasele V -VIII reprezenta 50% din media de la examenul de admintere la liceu, cu atat mai putin acum, cand reprezinta doar 25%. De ce materia asta, educatie fizica este altfel decat celelalte? Un profesor de sport are acelasi salariu la aceeasi gradatie cu orice alt profesor. Trebuie doar sa se implice, sa fie serios, sa isi faca orele si, daca toate acestea sunt facute, poate sa puna note dupa ce poate fiecare elev. Daca, insa, profesorul de sport nu isi face orele, nu se implica deloc si da note maxime tuturor elevilor, are o viata ticnita si, poate, foarte multa multumire din partea parintilor. Am vazut copii care nu stiu sa mearga, nu spun de un sprint de 50 m, dar au nota 10 la sport. Profesorii vin, invariabil, cu argumentul: de ce sa ii stric eu media? Cum ar fi sa gandeasca si profesorul de mate, cel de romana, de istorie, georgrafie la fel? Atat parintii cat si elevii ar fi total importriva acestor practici. La sport, insa, se poate. Am ales materia asta pentru a dezvolta o idee, insa nu e singura materie. Sa luam ca exemplu muzica sau, tot din gimnaziu, educatie civica, desen. Toti copiii au e educatie civica desavarsita, sa nu spun ca fiecare copil care termina clasa a VIII-a stie sa cante la cel putin un instrument, dupa ce note au.

Un prieten din Italia imi povestea ca la scoala unde invata baiatul lui, se ia si media 6 la sport. Chiar elevii care fac sport de performanta, unii jucand in echipa nationala la respectiva categorie de varsta, au medie mai mica decat 10. Sunt probe cu bareme si, in functie de performantele reusite la proba respectiva, rezulta nota finala. Nici un parinte nu se gandeste sa reclame acest sistem. Si trebuie sa tinem cont de faptul ca Italia nu este vreo vedeta in invatamantul european.

Poate si de aceea Italia este in turneul celor 6 natiuni la rugby si Romania se bate cu Georgia in a doua divizie a Europei.

Acum mai bine de 10 ani, impreuna cu o familie prietena, am facut o excursie in Serbia, Muntenegru si Croatia. Pe marginea soselei, pe orice petec de apa, existau doua porti de polo. Pe acele ochiuri de apa chiar se juca polo. Dupa ani de zile, la olimpiada de la Rio, finala s-a jucat intre Serbia si Croatia. Nu cred ca este o intamplare. Vreau sa reamintesc ca nationala de handbal feminin a Muntenegrului, este fost campioana europeana. Muntenegru are sub 500.000 de locuitori. Numai ca in fostele tari iugoslave, sportul este tratat la scoala la fel ca matematica, notele sunt in conformitate cu ce face elevul la sport, nu cu ce face elevul la matematica.

Daca mergeti in jur de 12 pe Traian, o sa vedeti ca strada este, practic, blocata. Mamicile si taticii merg sa isi ia copiii de la scoala, fieacare copil este asteptat de o masina, masina care, daca ar putea, ar intra chiar in liceu, sa nu oboseasca cel mic. Ce e interesant ca parintii copiilor sunt elevii care nu au fost dusi niciodata la scoala, nici cu masina, nici pe jos, de catre parintii lor. Asta e un alt exemplu de cat de putin ne intereseaza miscarea. Parintii prefera sa ii duca pe adolescenti de doua ori pe saptamana la meditatii decat sa ii incurajeze si, de ce nu, sa ii oblige sa faca sport, nici macar de performanta.

In primul rand parintii ar trebui sa faca ceva pentru copiii lor. In al doilea rand, dar abia in al doilea, scoala. Ora de sport trebuie luata in serios si parintii trebuie sa fie de acord cu asta. La fel, pentru o educatie sanatoasa, ora de muzica si de desen si, absolut toate materiile, inclusiv tehnologia, trebuie luate in serios. Tin minte ca luam bataie de la maistrul de atelier la fel ca de la proful de mate. Nu sunt de acord cu violenta fizica sau de alt fel in relatia profesor elev, dar voiam sa arat, cu putin umor, ca materiile erau tratate egal si ca profesorii ne tratau egal.

Acum baiatul meu este in ultimul an de liceu. La sport nu se face nimic de ani de zile. Deja s-au obisnuit. Ii lasa sa faca la mate, fizica sau orice alta materie la care vor da admitere. Se intampla. Ce e mai interesant este ca nu se fac nici alte materii. In clasa a XII-a ar trebui sa faca filosofie. Este singurul an, in 12 ani de scoala, cand se intalnesc cu filosofia. Dupa parerea mea, ar trebui numita materia “Introducere in filosofie” sau “Istoria filosofiei”. Pana la urma nici nu conteaza cum se numeste, ar trebui ca orele sa se faca, nu sa fie o ora de studiu individual la cu totul alta disciplina.

Pe final am vrut sa indulcesc putin imaginea profesorilor de sport, aducand aminte si de alte materii care sunt ignorate de elevi dar cu buna stiinta si cu acordul profesorilor.

Pentru ca sportul este tratat ca ultima materie ca importanta in gimnaziu si liceu, am scris despre sport. Este un inceput. Daca profesorii, parintii si elevii ar trata cu seriozitate aceasta materie, atunci vor trata orice alta materie la fel. Poate parintii vor fi in stare sa ii faca pe copii sa inteleaga ca scoala se face si de placere si ca putina miscare nu a omorat pe nimeni, ca nu conteaza ce medie ai la sport si nici la chimie, important e sa-ti placa chimia si sa iti placa sa faci putina miscare. Am vazut parinti grasi care le-au cumparat copiilor lor la fel de grasi hoverboard. Cred ca e ultimul lucru de care copiii aceia aveau nevoie.

Parinti, haideti sa ii invatam pe copiii nostri sa faca sport.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *